13 – 15 iunie 1990 „rebeliunea legionara” a lui Ion Iliescu istoria unei manipulării, care se mai poate încă repeta.
Evenimentele din 13 – 15 iunie 1990 au reuşit să stopeze Fenomenul Piaţa Universităţii, acţiunea contestatară a FSN care din păcate nu au reuşit să producă absolut nici o schimbare semnificativă. Cu toate ca generația 1990 a pierdut bătălia cu Ion Iliescu, măcar cele intamplate ar trebui să ne fie ghid în arta dezinformării. O dezinformare care se poate repeta oricând.
La baza acestei tehnici a stat arta bolşevică a etichetării agresive combinată cu dezinformarea brută. Adică dacă erai în Piaţa Universităţii erai acuzat ca eşti „legionar”, „fascist”, „drogat” şi în slujba străinătăţii, a lui Raţiu sau a foştilor boierii. Toate aceste acuze erau aruncate fără absolut nici o dovadă, iar argumentele erau formulate de vorbitori încât reuseau să inducă o falsă autoritate spre a elimina necesitatea prezentatori oricăror probe în sprijinul celor afirmate.
Mai mult mergând pe vechile principii marxiste s-a adoptat o arogantă crasă, sugerându-se că a te opune variantei oficiale, este intr-un fapt aproape inuman. Tehnica de manipulare marxista transmite practic că aceia care fac opoziție „proletariatului”: „se afla pe partea greşită a istoriei”, „înoată împotriva curentului” sau „se pişa împotriva vântului”. Acestea însa erau toate argumente ilogice, faptul că o idee domină cercurile intelectuale, este adoptată de conducerea politică, sau chiar de marea majoritate a votanţilor nu spune nimic despre veracitatea conceptului propus. Toţi marii gânditori care au propus idei revoluționare au avut de luptat cu o majoritate care gândea altfel.
Aceleași trucuri alți progresiști
Este metodă folosită şi astăzi în occident, anume cu etichetări de genul „rasist”, „islamofob”, „antisemit” termeni folosiţi din ce în ce mai mult în derizoriu, şi evident dezinformări ca orice opozant al establishement-lui este plătit de un adversar recunoscut precum „Putin” sau de grupuri detestate precum „albi suprematisti” sau „KKK”.
Tipic pentru practicanţi acestui discurs este lipsa prezentării oricăror dovezi pentru modul în care este etichetat adversarul. El este plătit de cineva anume, deoarece acuzatorul zice asta, „paratul” nu are nici un drept de apel şi în general este amuţit de aplaudaci agresivi. Esenţial acestui discurs este eliminarea oricărui îndoieli că adversarul ar putea fi un militant onest sau naiv, el este întotdeauna prezentat ca fiind plătit de forţe care doresc distrugerea şi dezordinea.
Şi în România anului 2019 îşi face simţită prezenţa un grup extrem de vocal care îşi etichetează fără absolut nici o dovadă adversarii a fi „asistaţi sociali”, „votanţi PSD”, „plătiţi de Dragnea”, „Putin”, „ruşi” sau de „forţe obscure care ar avea de câştigat ceva”. Tipic pentru acest curent este ca nu identifica nici un republican filo-american care sa fie „plătit”de Trump, deoarece o asemenea etichetare nu ar aduce nici un folos demonizării opozantului.
Piaţa Universităţi
Marea majoritate a participanţilor care i-am întrebat despre Piaţa Universităţi, de când a început să fie controlat „fenomenul Piaţa Universităţii”; mi-au răspuns „din primele zile”. Conform celor care i-am chestionat personal, „serviciile” s-au implicat de la bun-început să ţină lucrurile sub control. Teamă era majoră, anume că fenomenul ar fi putut să devină unul naţional, fapt de care cei care au participat direct nici nu au fost conştienţi că ar fi fost posibil. Astfel Piata Universitati nu a devenit nici, partid, nici mișcare, nici ong.
Televiziunea a minţit în permanenţă , politicienii FSN şi presă aservită, au răspândit doar dezinformare pe parcursul celor 53 zile, cât a durat piaţă. Abia după ce Piaţă nu a mai reprezentat un pericol a început să circule parțial adevărul.
Fenomenul a durat 53 zile, din 22 aprilie până în 13-15 iunie 1990, astzi protestul maraton din Piaţa Universităţi a ajuns să fie considerat cea mai mare manifestare anticomunistă din Europa de Est, de după căderea Cortinei de Fier. Fenomenul a apărut ca o mişcare de protest contestatara a FSN , Frontul care nu era altceva decât aripa „progresistă” a partidului comunist . Treptat, treptat s-au alăturat mai multe asociaţii, studenţeşti, civice şi personalităţi.
Închiderea Balconului
Pe 20 mai 1990 au avut loc alegerii care sunt câştigate oficial de FSN cu peste 80% din voturi.
La scurt timp are loc o întrevedere a organizatorilor o parte hotărăsc să se retragă, Marian Munteanul care reprezenta Liga Studenţilor declara în contextul alegerilor „nu ne putem opunem democraţiei”.
În data de 27 mai Liga Studenţilor, Asociaţia „21 Decembrie”şi Grupul Independent pentru Democraţie decid retragerea din Piaţa Universităţii. Consiliul Naţional pentru Alianţa Poporului, şi sociaţia „16-21 Decembrie” hotărăsc să continuei protestele.
Ziua de 13 iunie
Ziua de 13 iunie a fost pregătită minuţios conform datelor strânse de procuratura, atunci au avut loc două întâlniri în care totul a fost stabilit. În noaptea de 11-12 iunie are loc la Palatul Victoria o primă şedinţă, o a doua se ţine, conform lui Dan Voinea pe 12 iunie la Scroviştea.
Ziua de 13 iunie 1990 este cea mai violentă din istoria postdecembristă a României, totodată o zi a misterelor încă nedesluşite. Oficial au fost atacate mai multe clădiri precum Ministerului de Interne, SRI şi TVR care şi-a şi întrerupt emisiunile în mod total nenecesar. În tot acest timp vechi protestatarii nu au părăsit Piaţa Universităţii şi străzile adiacente.
În jurul orei 4 în dimineaţa zilei de 13 iunie, poliţia şi scutierii intervin brutal şi evacuează Piaţa Universităţii. Mai târziu sunt aduse camioane cu muncitorii de la IMGB care scandau lozincile: „IMGB face ordine!” , „Moarte intelectualilor!”, sau „Noi muncim, nu gândim!”.
Bucureşteni ies în stradă revoltaţi de intervenţia brutală a poliţiei şi de apariţia muncitorilor. Liga Studenţilor revine în Piaţă şi se redeschide balconul, se fac apeluri la linişte.
Încep provocările …
Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură apar două cordoane de trupe USLA, care intra în conflict cu un grup de „protestatari”. Aceşti protestatari ajung să răstoarne o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov. La televizor se spune că a fost atacată şi incendiata o maşină a poliţiei. Aceleași persoane rup pietre din caldarâm pe care le-au aruncat în direcţia forţelor de ordine. Totul este transmis la televizor în întreaga ţară.
Sunt incendiate autobuzele care erau parte a baricadei oraşul este împânzit de un fum înecăcios, la televizor sunt prezentate imaginii „apocaliptice” cu nori de fum şi oameni care întâmpină cu huiduielile echipele de televiziune venite pentru prima oară printre protestatari. Mai târziu apar în spaţiu public nişte înregistrări care indica incendierea organizată a autobuzelor:
Înregistrare audio:
„52 pentru 53.”
– „Da, aud 52.”
– „Două atacuri succesive. Aruncă cu pietre, ne mutilăm aparatul şi un nou autobuz e distrus. Ăsta a fost sprijinul dat de azi dimineaţă până acuma.”
– „Şi să ştiţi că nu mai vine. La „23 August” au zis că sindicatele n-au fost de acord să trimită.”
– „Vă rog să-l informaţi-l pe domnul preşedinte. Dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea! Vă rog să informaţi.”
Intervine Ion Iliescu
La TVR 1 şi aparent şi la radio se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.
După amiază sunt atacate sediile Poliţiei, Ministerului de Interne şi SRI. Seara, în jurul orelor 18, la care întreaga ţară deschidea televizorul, este „atacat” şi sediul Televiziunii, iar emisia este întreruptă. Astăzi se ştie că totul a fost dirijat de structuri ale abia înfiinţatului SRI, din care făceau parte cadre ale fostei Securităţi.
Iliescu apare în jurul orelor 21:00 şi lansează pe un ton grav un apel către popor:
Stimaţi concetăţeni, mă adresez din nou dumneavoastră. Sunt momente dramatice pentru ţara noastră. Este vorba de o nouă încercare de forţă a unor grupuri ostile dezvoltării democratice a ţării, care au acţionat şi în cursul lunii ianuarie, pe 12 [? – nu se aude clar] şi 28 ianuarie, în cursul lunii februarie, care au încercat prin forţă să destabilizeze situaţia ţării şi să înlocuiască puterea existentă în ţara noastră. Mai grav este că de astă dată este vorbă după desfăşurarea alegerilor libere, când poporul şi-a manifesta, în imensă să majoritate, opţiunea pentru dezvoltarea democratică a ţării.
Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente declasate, care au antrenat probabil şi o serie de elemente naive, manevrate de forţe interesate în destabilizarea ţării şi în ignorarea opţiunii exprimate de poporul nostru, s-au dedat la grave acte de violenţă.
Au fost confecţionate sticle incendiare au fost incendiate autobuze ale poliţiei, forţe de ordine ale poliţiei capitalei au fost agresate de aceste elementele declasate.
–
Aceste acte sunt de o gravitate deosebită şi demonstrează tendinţa unor forţe obscure care ignoră obţinea exprimată de poporul nostru şi vor prin forţa să instaureze un regim de tip fascist.
În faţa acestor acte de agresiune Este necesară unirea hotărâtă a tuturor forţelor conştiente ale ţării, a întregului popor, pentru a da riposta necesară acestor acţiuni iresponsabile şi ostile poporului nostru. Fac apel la toate forţele politice să facă front comun împotriva acestor elemente de tip fascist, de tip legionar, care acţionează împotriva intereselor poporului nostru.
Fac apel la forţele de ordine, la armata noastră, să-şi facă şi de astă dată datoria, pentru a apăra ordinea de stat, ordinea de drept, pentru a apăra puterea legal instituită prin alegerile recente, pentru a apăra opţiunea poporului nostru şi mersul său decisiv spre democraţie. Numai strâns uniţi vom putea să asigură calmul, liniştea necesară, dezvoltarea noastră democratică.”
Rebeliunea Legionara
În seara zilei de 13 iunie Ion Iliescu a „comunicat”, cadrelor de răspundere din MApN că „în această noapte elementele turbulenţe vor încerca să pătrundă şi în alte obiective; aceştia au asupra lor arme şi muniţie”
În jurul orei 23.50 – Directorul ziarului „Adevărul” se informează de la șeful Marelui Stat Major (MStM) referitor la situație. Acesta i-a comunicat aprecierile făcute de Preşedintele Iliescu, că aceasta este o încercare de rebeliune, de tip legionar, că aceștia au asupra lor arme și muniție sustrase din localul Poliției Capitalei, inclusiv uniforme de poliție.
14 iunie
Dimineaţa de 14 iunie, în jurul orelor 4-5, circa 10.000 de mineri din Valea Jiului ajung la Bucureşti, înarmaţi cu bâte, lanţuri şi topoare. Acestea sunt incitaţi şi coordonaţi de persoane care îi vor duce spre Piaţa Universităţi şi spre sediile partidelor politice. Marian Munteanu, este prins şi bătut cu sălbatice, un miner doreşte chiar să îi taie capul cu o secure. Mineri devastează universitatea. Mineri fac arestări împreună cu poliţia, numeroase persoane sunt arestate, bătute şi reţinute abuziv.
Neoficial au fost lichidate atunci 111 persoane şi rănite 415, oficial au fost doar 7 decese
15 iunie
Pe 15 iunie mineri sunt transportaţi la Expo Market Herastou. Ion Iliescu le mulţumeşte personal minerilor pentru acţiunea lor, pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor”. Pe parcursul discursului Iliescu are un moment de ezitare poate chiar teamă; atunci când îi invită pe mineri să plece.
Atunci la „mineriada” au fost folosite din plin toate tehnicile de manipulare, mineri au fost amestecaţi cu persoane neidentificate îmbrăcate în mâner cu uniforme şi caschete noi. În ţara s-au răspândit manifeste care anunţat o „rebeliune legionară”. S-a folosit incitarea, provocarea de false evenimente, etichetarea, iar în final s-a pus în practică forţa brută. Totul pare a fi fost cauzat de dorinţa unei părţi a protestatarilor de a continua protestul după câştigarea alegerilor alegerilor de FSN. De a se opune curentului ceea ce pentru marxişti este de neconceput.
Se poate repeta Oricând!
Ce s-a întâmplat atunci se poate repeta aproape oricând, de curând am asistat la manipulări de o intensitate similară, doar ca forţa brută nu a fost folosită. Avem manipularea cu referendum pentru modificarea constituţiei din 2003, când nici un ziar nici un post de televiziune nu au dorit să prezinte textul constituţiei aprobate de parlament decât după ce votarea începuse. Avem Centenarul 1918 când toate forţele şi-au dat mâna să nu avem un centenar plin de evenimente naţionaliste. Apoi Referendumul pentru familie boicotat de toată presa şi toate partidele politice indiferent de orientare. Şi doar cu câteva zile în urma evenimentele din Valea Uzului în care presa a încercat să îi incite pe romanii şi pe maghiari propagând informaţi false, cruci rupte, oameni bătuţi…
Singura metodă de răspuns la dezinformare este informare, orice eveniment comentat de ziare cunoscute pentru propagarea Fake News-ului trebuie verificat din surse sigure. Publicaţii precum HotNews, Adevărul, ProTV, Antena3, Vice trebuie verificate prin comparaţie cu situri independente precum RazboiulInformational, Buciumul, Cunoastelumea, Glasul, Flux24 şi comparate si cu Nasul, Cotidianul, Ziaristionline. Dezvoltarea gândirii critice este răspunsul la dezinformare.
P.S.
Trebuie avut in vedere ca presa mainstream nu are ca scop informarea, ci din contra dezinformarea prin prezentarea trunchiata a adevărului in funcție de cine le plătește factura.
SURSE:
România – colonia Europei. O poveste cu propagandă care nu se mai termină
https://pressone.ro/romania-colonia-europei-o-poveste-cu-propaganda-care-nu-se-mai-termina/
# Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară
https://mariusmioc.wordpress.com/2011/06/13/13-iunie-1990-ion-iliescu-sint-momente-dramatice-pentru-tara-noastra-avem-de-a-face-cu-o-incercare-de-rebeliune-de-tip-legionar-este-nevoie-de-unirea-intregului-popor-pentru-a-da-riposta-necesara/
13-15 Iunie 1990 zilele urii
https://www.gandul.info/reportaj/13-15-iunie-1990-zilele-urii-15482643
27 de ani de la Mineriada
https://www.libertatea.ro/stiri/27-de-ani-de-la-mineriada-din-1990-1871036
Dosarul Mineriadei: 13 iunie 1990, ziua diversiunii
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/dosarul-mineriadei-13-iunie-1990-ziua-diversiunii-637712
Rascoala legionara a lui Ion Iliescu din iunie
http://www.ziare.com/ion-iliescu/mineriade/rascoala-legionara-a-lui-ion-iliescu-din-iunie-1990-opinii-1130270
****
Fii primul care comentează