Aiud 2019 – deținuții politici au învins, pe comuniști nu ii mai știe nimeni

 In fiecare an de „Ziua Crucii”, conform unei tradiții de aproape trei decenii, la Aiud sunt comemorați deținuții politici exterminați în cumplitul penitenciar. Deţinuţii politici de la Aiud erau trecuţi printr-un program cumplit de „reeducare”, iar cei care mureau în acest proces erau îngropați noaptea, în mare secret, în lutul Râpei Robilor.

 Doi ani a durat diabolicul experiment în care torţionarii au încercat toate metodele fizice şi psihice pentru a obţine capitulari morale şi în final confesiuni incriminatoare. Torţionarii încercau să exploateze orice vulnerabilitate a deţinuţilor aflaţi la totala lor discreţie. Mulţi deţinuţi politici au cedat sub grelele condiţii de exterminare, cât şi sub o presiune psihologică cumplită, în care toate slăbiciunile au fost exploatate. Alţii au au rezistat păstrând urmele torturilor pe corp şi în suflet.

Și totuși, nu „ei” au învins …

 Reeducarea de la Aiud a durat intre 1962-1964 şi a fost întreruptă de presiunile occidentului şi de schimbările interne care au avut loc în România. Imaginea care a rămas în mintea supravieţuitorilor este redată şi într-o poză care a circulat mult în ultimii ani:

Imaginea prezintă un grup de ofiţeri din conducerea Penitenciarului Aiud, pozând triumfători, cu țigările în mâini, în faţa uriaşei lozinci arborate în timpul reeducării de la Aiud (1962-1964):

„Legionarismul s-a născut în închisoare, / Din ură, sânge şi crimă. / Legionarismul a murit pentru totdeauna, / Aici, în Aiud, prin reeducare”…

 Şi totuşi, nu a fost să fie aşa. In august 1964, atunci când ultimii rezistenţi, scheletici, subnutriți, devorați de tuberculoză ori reumatism, au părăsit penitenciarul rămas gol, clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se unii pe alții, diabolicul colonel Crăciun, cel care coordonase diabolicul experiment de la Aiud, a găsit puterea să le spună: „Domnilor, aţi învins!…”

Şi aşa s-a împământenit tradiţia uni parastas ţinut în ziua înălţării Sfintei Cruci, la care să fie prezenţi patrioţi români din toată ţara. Numărul legionarilor care au trecut prin teribilul experiment s-a rărit an cu an, dacă după 1990 trenurile se îndreptau spre Aiud cu sute de foşti deţinuţi politici anul acesta au mai fost vreo 4. Totuşi mulţi tineri în jurul a 20-30 de ani le-au luat locul şi duc tradiţia mai departe.

                   ” Cei ce–au cazut ucisi […]./ Pasesc în rând cu cei ce au rămas”

Complexul memorial Aiud

 În anul 1992, la „Râpa Robilor”, cimitirul anonim al penitenciarului Aiud, s-a început ridicat un monument maiestuos, finalizat în 1999. Monumentul simbolizează biruinţa lui Hristos, prin cei aleşi ai Săi, faţă de înainte-mergătorii lui Antihrist. Monumentul, înalt de 18 metri, lat de 6 metri şi lung de 27 de metri, se constituie din 2 încăperi: un osuar şi un paraclis peste care sunt ridicate 2 şiruri de câte 7 cruci îngemănate, ce poartă o cruce mai mare. Monumentul poartă numele „Calvarul Aiudului” şi îi reprezintă simbolic pe martirii neamului ce duc în spate „Crucea Neamului”.

 Monumentul este construit în pantă, în aşa fel încât osuarul se afla sub altarul paraclisului, fiecare din cele două încăperi pot fi vizitate separat. Amplasarea întregului monument pe Râpa Robilor, cât şi aşezarea altarului pe osuar, fac trimitere la tradiţia primilor creştini, care îşi construiau bisericile pe mormintele martirilor.

Sfintele Moaşte ale deţinuţilor torturaţi la penitenciarul Aiud, descoperite pană acum în Râpa Robilor, se păstrează cu mare evlavie în interiorul monumentului, sub Sfântul Altar al paraclisului.

Acestea sunt considerate unul dintre marile daruri pe care Dumnezeu le-a dăruit neamului nostru, un ghid spre mântuire. La baza monumentului, la intrarea în osuarul cu Sfinte Moaşte, stă scris: „Doamne, primeşte jertfa lor.”

În anul 2001, după 37 de ani de la eliberarea din această cumplită închisoare, vizitează monumentul de la Aiud părintele Iustin Parvu, stareţul de la Mănăstirea Petru Voda.

Paraclisul din interiorul monumentului a fost sfinţit în anul 2000, de către Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, fost deţinut al închisorii Aiud. La intrarea în paraclis, găsim scris:

„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor” (Matei 5, 10)

Un nou proiect

În septembrie 2004, Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, pe atunci arhiepiscop de Alba Iulia, a dat binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu să înfiinţeze un schit cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, în care să fie pomeniţi toţi martirii neamului românesc. Paraclisul şi curtea din jurul monumentului iniţial erau neîncăpătoare pentru mulţimea pelerinilor. Astfel la iniţiativa părintelui Iustin Parvu se începe construirea unei biserici, în acest loc sfânt, precum se stabilise în închisoare, ca cei care vor scăpa să ridice o biserică aici.

La 27 aprilie 2009, Înaltpreasfinţitul Andrei a participat, începând cu ora 12.00, la punerea pietrei de temelie pentru Biserica cu hramul „Sfinţii 40 de mucenici” din Aiud.

În vara lui 2011, noul Arhiepiscop de Alba Iulia, ÎPS Irineu, dă binecuvântare pentru proiect, aceasta venind în continuitate a tot ce se făcuse până la acea dată. Noul proiect consta în ridicarea unei mânăstiri cu hramul Sfinţii 40 de Mucenici şi a unui centru aferent de studii martirologice.

La 14 mai 2014, la Aiud a avut loc festivitatea inaugurală a ansamblului monahal şi a centrului de studii martirologice de la Râpa Robilor din Aiud.

Biserica are formă de elipsă (ou culcat) cu osuar, cu biblioteca, sala de lectura şi sala de proiectii, iar zidul exterior al biserici imita zidul închisorii. Biserica este înconjurata şi cu o sârmă ghimpată formată din cruci.

Victorie Totala

Astfel, astăzi, în 2019, deţinuţii politici de la Aiud au învins cu adevărat, la 30 de ani de la căderea comunismului, nimeni nu îşi mai aduce aminte de numele doctrinarilor marxism-leninismului. Mai mult, monumentele lor nu mai exista, statuile lor au fost de mult topite, cărţile de propagandă au dispărut din librarii, iar în totală opoziţie, deţinuţii politici au ajuns să fie veneraţi alături de sfinţi.

Interesul faţă de deţinuţii politici creşte spectaculos, astăzi încă mai vorbim de Mişcarea Legionară, de Mircea Vulcănescu, Iustin Parvu, Pere Tutea. Tot astăzi, nimeni nu şi mai aminteşte cine au fost ei torţionarii, ei comuniştii, ei doctrinarii.

Deţinuţii politici trăiesc în continuare prin noi, ei sunt prezenţi prin faptele pe care le-au săvârşit în închisori şi care circulă din om în om. Bolşevicii au murit odată cu teroarea instaurată tot de ei, odată ce frica s-a risipit, amintirea lor s-a evaporat instantaneu. Astăzi, in 2019, la Aiud tineri romani au venit din toată tara fără să fie aduși de cineva, aceasta este adevărata victorie a celor din închisori!

SURSE:

# lumeacredintei

Aiudul – cetatea muceniciei româneşti

# anomismia.wordpress

Aiud-14 septembrie 2014, memento martirii romani…

# ortodoxiatinerilor

Schitul Înălțarea Sfintei Cruci de laAiud

# buciumul

„Domnilor, ați învins!…”

# crestinortodox

Schitul Inaltarea Sfintei Cruci-Aiud

***

razboiul informational

Related Images: