ERNEST MAFTEI – 13 ani … (VIDEO)

ERNEST MAFTEI 13 ani

ERNEST MAFTEI 13 ani

ERNEST MAFTEI – 13 ani de când ne-a parasit

 Ernest Maftei a fost un cunoscut actor român, poet și epigramist, membru al Mișcării Legionare. În dosarele de la Securitate era numit al treilea cel mai periculos om pentru comunismul român.

 Comunişti au încercat săil  condamne de mai multe ori dar a fost salvat de numeroasele intervenţii făcute de evreii care în perioada regimului antonescu îi angajase la cariera de piatră a tatălui său.

 A jucat în 65 de filme, fiind un actor extrem de îndrăgit de publicul cinematofil. Ernest Maftei s-a născut la 6 martie 1920, în comună Prăjești, Bacău, România şi a murit la 19 octombrie 2006, în București, acum se împlinesc dara 13 ani de la mutarea la Dumnezeu. Dumnezeu să îl ierte!

Scurta Bibliografie: Ernest Maftei

 Ernest Maftei a urmat cursurile la Şcoala Normală din Bacău şi a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Tot aici aderă la Frăţia de Cruce, organizaţie de elevi a Mişcării Legionare, ajungând lider local la doar 17 ani.

 În 1937 participă la tabăra FDC de la Carmen Sylva (azi Eforie Sud), alături de Corneliu Zelea Codreanu şi alţi lideri ai mişcării Legionare. În 1938, este arestat de autorităţile dictaturii carliste, fiind încarcerat în lagărul de la Vaslui. Aici va asista, pe 21 septembrie 1939, la executarea câtorva zeci de membrii ai Partidului « Totul pentru Ţară », moment descris în numeroase interviuri.

Între 1941-1945 urmează Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi.

 Tot în această perioadă este arestat şi condamnat de autorităţile antonesciene pentru activitate în FDC. Trece, ca deţinut politic, prin închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară.

După 1945

 După război este şomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. Joacă la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici primeşte Meritul Cultural clasa I, la care este nevoit să renunţe pentru a nu se deconspira.

Este arestat şi condamnat de regimul comunist. O şansă unică il face să scape de condamnare.

 Începe cariera cinematografică cu pelicula <Nepoții gornistului> în 1953. Urmează o carieră de excepţie, Ernest Maftei devenind unul din monştri sacri ai cinematografiei romaneşti. Alături de Colea Răutu şi alţi actori, înfiinţează “Uniunea Cineaştilor din România”.

In timpul evenimentelor din 1989

 În noaptea de 21 decembrie 1989 participă, alături de tineretul român, la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:

„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simţire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barbă albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă”.

 În acea noapte, la baricadă de la Intercontinental, reuşeşte să ia două pistoale mitralieră dintr-un TAB. Cu acestea va pătrunde a doua zi în C.C. al P.C.R., după fuga lui Ceauşescu.

După 1990

 Prima perioadă a regimului neocomunist al lui Ion Iliescu va însemna pentru Bădia persecuţii mai mari decât în perioada lui Ceauşescu. Ernest Maftei va fi o permanenţă a manifestaţiilor de stradă începând cu ianuarie 1990. Va fi de asemenea, unul din reperele Pieţei Universităţii, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniştilor care îşi consolidau puterea.

 Venirea minerilor în Bucureşti, la instigaţiile lui Ion Iliescu, a însemnat teroare şi moarte răspândită pe străzile capitalei. În ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri, bătut şi aruncat pe malul Dâmboviţei, unde a zăcut inconştient circa şapte ore. A fost salvat de un cetăţean care l-a recunoscut şi l-a transportat la urgenţă.

Soţia sa avea să moara, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuţii.

În septembrie 1993, în timpul puciului de la Moscova, la radio Deutche Welle a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă lista a celor mai periculoşi anticomunişti, făcută de autorităţile de la Bucureşti. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei:

„Hai că-s porci ! Tocmai pe locul cinci şi nu pe primul?”

Actor cu o popularitate uriaşă, Ernest Maftei s-a bucurat de premii şi distincţii naţionale, ca şi de simpatia publicului românesc. A primit Premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, „Diploma de recunoştinţa”, pentru contribuţia la dezvoltarea artei şi culturii naţionale.

A colaborat la realizarea emisiunii cu caracter agricol « Ferma » pe TVR 2.

A rămas ca un exemplu de demnitate. Astfel, a refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producţie mediocră. De asemenea, a refuzat premiul « Cel mai bun român » pe 2005, pentru că între cei nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani şi pseudo vedete ale emisiunilor TV de nivel submediocru.

A activat, în spiritul principiilor sale anticomuniste, în mai multe organizaţii, între care Fundaţia „Bunavestire”, Partidul „Pentru Patrie” ş.a. A rămas şi după 1990 apropiat cercurilor naţionaliste şi legionare.

Lista Filmelor in care a jucat Ernest Maftei:

Nepoții gornistului (1953)

Desfășurarea (1954)

Valurile Dunării (1959)

Când primăvara e fierbinte (1960)

Omul de lângă tine (1961)

Tudor (1962)

Merii sălbatici (1964)

Răscoala (1965)

Neamul Șoimăreștilor (1965)

Meandre (1966)

Haiducii (1966)

Reconstituirea (1968)

Răzbunarea haiducilor (1968)

Prea mic pentru un război atât de mare (1969)

Așteptarea (1970)

Săptămîna nebunilor (1971)

Pădurea pierdută (1971)

Puterea și adevărul (1971)

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)

Conspirația (1972)

Departe de Tipperary (1973)

Despre o anumită fericire (1973)

Vifornița (1973)

Ultimul cartuș (1973)

Duhul aurului (1974)

Dincolo de nisipuri (1974)

Frații Jderi (1974)

Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (1975)

Zile fierbinți (1975)

Mastodontul (1975)

Prin cenușa imperiului (1976)

Osînda (1976)

Mere roșii (1976)

Misterul lui Herodot (1976)

Accident (1977)

Toate pînzele sus (serial TV, 1977) – ep. 10-11

Iarba verde de acasă (1977)

Fair-play (1977)

Pentru patrie (1978)

Buzduganul cu trei peceți (1978)

Drumuri în cumpănă (1978)

Cumpăna (1979)

Vlad Țepeș (1979)

Prieteni fără grai-Silent Friends (1969)

Baltagul (1969)

Căldura (1969)

Mihail, cîine de circ (1979)

Ultima noapte de dragoste (1980)

Dumbrava minunată (1980)

Drumul oaselor (1980)

Burebista (1980)

Convoiul (1981)

Cucerirea Angliei (1982)

Amurgul fântânilor (1983)

Cireșarii (1984) – ca Moș Timofte

Cireșarii (1984)

Sosesc păsările călătoare (1984)

Căsătorie cu repetiție (1985)

Căutătorii de aur (1986)

Drumul câinilor (1991)

Tusea și junghiul (1991)

Trenul vieții (1998)

Trahir („A trăda”) (1993)

Triunghiul morții (1999)

Kínai védelem („Apărarea chineză”) (1999)

Modigliani (2004)

Păcală se întoarce (2006)

SURSE:

BUCIUMUL

 

***

Războiul Informational

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*