Minciunile despre Mihai Șora: „dacă tăcea filosof rămânea” un proverb care i-se potrivește domnului Șora ca o „mănușă”

  Scandalul clipului cu parfum electoral EMag, cu Mihai Șora continue să se rostogolească, iar pe cei mai mulţi dintre noi nu încetează să ne şocheze, până unde poate să ajungă ignoranța unor semeni. Atunci când greşeşti ceva, sunt două lucruri pe care poţi să le faci; să treci peste greşeală fără să mai revii asupra ei, sau să ţi-o recunoşti şi să o corectezi. Opţiunea să continui cu o greşeală şi să începi o luptă cu cei care ţi-au atras atenţia asupra erorii nici măcar nu există.

  Trebuie să recunoaştem de la bun început că filosoful Mihai Șora a fost relativ tăcut asupra subiectului, dar feciorul sau Tom Șora şi soţia sa Luiza Țoră au continuat să încingă spiritele. Diverse personaje precum Andrei Caramitru sau fostul coleg de partid al domnului Șora, Tismăneanu au luat şi ei poziţie, condamnând în termeni destul de duri pe cei care „îl atacă pe Soră”.

 Pentru cei care nu cunosc „regulile” dezbaterilor publice, politice, teologice sau filosofice ar trebui să le spunem că regulă principală, este ca cel care emite o opinie trebuie să suporte şi consecinţele criticii.

 Prin urmare dacă domnul Șora refuza, cu maturitate, reclama EMag, rămânea filosof şi nimeni nu avea treabă cu un bătrânel de 102 ani. Chiar dacă Mihai Șora făcea reclama iar apoi prezenta scuzele de rigoare celor ofensaţi şi sublinia că tot clipul este 100% ficţiune, rămânea filosof şi nimeni nu avea treabă cu el.

Surprize Surprize …

 Lucrurile au stat diferit, spre surpriza generală familia şi prieteni lui Mihai Șoră au început să critice pe cei care ridicau nişte semne fireşti de întrebare. Acest comportament a iritat mai mult decât reclamă, în plus aceste poziții au fost asociate cu atitudinea manifestată de mişcarea protestatară pe care Șoră o susține. La fel cum Rezist-ul îşi atacă furibund toţi critici şi îi etichetează instantaneu ca fiind plătiţi de „ciumă roşie” la fel au fost terfeliţi toţi cei care întrebau:

– De ce acest fost comunist, şi nu unul care a fost la canal ?

 În această avalanşă de „comenturi” şi „postări” familia Șora a emis o listă scurtă de argumente, aceste argumente au fost incluse în postările feciorului şi soţiei domnului Mihai Șora. Ulterior argumentele au fost preluate de susținători lui Mihai Șoră şi folosite în pledoariile lor în favoarea bătrânului filosof..

 Deoarece şi noi suntem pasionaţi de filosofie şi dezbateri politice listam aceste argumente pentru prima oară.

Argumentele în apărarea lui Mihai Șora:

1. Mihai Șora, era în Franţa, la începutul războiului, îngrozit de atrocitatea crimelor naziste, el s-a alăturat rezistenţei franceze şi a aderat la partidul comunist francez în 1945.
2. Mihai Sora s-a întors în România în 1948 fără să înţeleagă ce se întâmplase în ţară şi că nu va mai putea părăsi România.
3. Mihai Sora a fost cooptat de comuniști să lucreze la traducerea în Franceză a poziţiei României, pentru Tratatul de Pace şi recâştigarea Transilvaniei.
4. Mihai Sora deşi naiv la început, a devenit un opozant al comunismului în momentul în care a înţeles ce se întâmplă în ţară, în consecinţă a fost băgat pe o line moartă.

Verificarea Faptelor

# Dizidenta franceză

 Șora spune că a aderat la partidul comunist francez în 1945, ca un protest față de nazism, o singură problemă Parisul a fost eliberat la 25 august 1944. După eliberare au urmat o serie de masacre făcute de comunişti francezi ca represalii. Aceasta să fie perioada în care Mihai Șora a aderat la PCF ? Sau să căutăm aderarea sa, undeva după încheierea războiului, sau oricum în apropierea acelei date. Adică o aderare din oportunism, deoarece după căderea nazismului a fi comunist în Franța era un atu destul de mare.

# Întoarcerea în Țară

 În buzunar cu celebrul Carnet Roşu PCF, Șora intră în ţara în 1948, la această dată regele deja abdicase în 1947, iar țara era pe deplin comunistă. La 4 martie la Londra şi 16 martie 1948 la New York regele Mihai ţinuse câte o conferinţă de presă în care a atras atenţia mass-mediei internaţionale, referitor la caracterul ilegal al abdicării şi al regimului instalat în România.

Mihai I – 1948 (op cit):

 Acest act mi-a fost impus cu forța, de către un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină. Înlăturarea monarhiei constituie un nou act de violență în cadrul politicii de înrobire a României. În aceste condiții, nu mă consider legat în niciun fel de acest act, care mi-a fost impus. Cu credința nestrămutată în viitor și animat de același devotament și dorință de muncă, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil. Vezi: [(AICI)]

 Șora nu avea cum să nu aibă nici o idee despre ce se întâmpla în România, până în 1948 numeroşi români încercaseră deja să fugă din ţară. La 14 iulie 1947 avusese loc înscenarea de la Tămădău când mai mulţi lideri PNŢ, au fost arestaţi pe aerodromul din Tămădău în timp ce încercau să fugă din România. Procesul liderilor PNŢ dintre care amintim: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ilie Lazăr şi a fost intens promovat de regimul comunist din România. Vezi:[(AICI)]

 Filosoful Mihai Șora pare să se fi întors în ţară fiind perfect conştient că ţara a devenit comunistă, iar el avea în buzunar ce părea la vremea respectivă un AS, carnetul de membru PCF. A susține contrariul este ca și când i-ai nega domnului Șora statutul de intelectual si ai spune ca era un incult care trăise într-un butoi în ultimi 3 ani. ( aluzie intenționata la Diogene – scuze nu ne-am putut abține).

# Mihai Șora şi Tratatul de Pace.

 După ce povestea lui Șoră a trecut de capitolul romantic al „rezistenţei franceze” şi istorioara naivă cu întoarcerea în România comunistă „doar pentru o vizită”, ajungem la piesa de rezistenţă. Francezi îi spun „la pièce de résistance „ şi este partea solidă a unui argument, pentru povestea lui Șoră este traducerea documentelor României pentru Tratatul de Pace. Doar prin sprijinul nemijlocit acordat de Șora, (în 1948) România a recâştigat Transilvania la Conferinţa de pace de la Paris. O singură problemă Conferința de Pace de la Paris a avut loc între 29 iulie – 15 octombrie, 1946 şi a fost semnată pe 10 februarie, 1947.

# Dizidenta comunistă

Căderea lui Soră în dizgraţie pare a urmă două etape:

• prima 1951 când devine șef de secție la Editura pentru Limbi Străine iar din 1954 redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă.

• şi anul 1969 când ajunge un simplu redactor la Editura Enciclopedică.

 Pentru cunoscători istoria partidului comunist aceşti doi ani fac trimitere la două perioade de consolidare a puteri PCR, prin înlăturarea cozilor de topor străine. Anii 1951-53 sunt înlăturaţi membri grupului Ana Paukar iar după 1962 (moartea lui Stalin 1961) au loc alte reforme interne în PCR, până în 1969 ( congresul al X-lea). 

Dacă tăcea …

 Lucrurile nu arată bine pentru Mihai Șora, întreaga povestioara făcută publică de familia lui are găuri mai ceva ca un caşcaval şvaiţer. Nimic nu se leagă, rezistenţa franceză nu a auzit de Mihai Sora, iar în perioada când alţi mureau în închisori sau încercând să treacă graniţa, Șora cerea echivalarea anilor de membru PCF. Mai mult o analiza a lui Vladimir Tismaneanu (uitată) din 2014 il menționează pe Șora ca fiind unul dintre comuniștii români expulzați din Franța în perioada 1948-1949.

Tovarășul Vladimir Tismăneanu

„În 1948-49 un mare număr de comuniști români sunt expulzați din Franța. De exemplu, Mihai Șora.” Vezi: [(AICI)]

 Uluitor este cum își imaginează aceste personaje că în era vitezei mai poți spune baliverne? De parcă nu se poate verifica: cine a luptat în rezistenta franceza, cine a tradus documentația Tratatului de Pace, cine era considerat de PCR. „dușman al poporului” samd

 La 102 ani, Mihai Sora, simbolul mişcări #Rezist ar fi trebuit să ştie proverbul românesc: „dacă tăcea filosof rămânea” deoarece i-se potriveşte ca o mănuşă.

SURSE:

***

# Cotidianul

Mihai Şora, de la marele filosof, la penibilul #Rezistent

#Evenimentul Zilei

Lovitură grea pentru Mihai Șora! Acuzații grave în Franța. „La câte minciuni a aruncat…”

# Stiri Pt Viata

Vladimir Tismăneanu (2014): „În 1948 mulți comuniști români sunt expulzați din Franța. De exemplu, Mihai Șora”

# Cotidianul

Tismăneanu ameninţă, iar Luiza Şora scrie că sîntem „un popor incult”

# Activenews

Documente de Arhivă: Mihai Șora și părinții lui Tismăneanu și Patapievici au avut trecut comun

Războiul Informațional

Related Images: