2 iunie 1997 Emil Constantinescu renunța la Basarabia si Bucovina prin “Tratatul de la Neptun”

"Tratatul de la Neptun”

 64.399 de vizualizări

Tratatul de la Neptun
Tratatul de la Neptun

La 2 iunie 1997 are loc trădarea lui Emil Constantinescu care renunță la Basarabia și Bucovina prin “Tratatul de la Neptun

 În data de 2 iunie 1997 a fost semnat „Tratatul de la Neptun”, „Privind Relaţiile de Bună Vecinătate şi Cooperare între România şi Ucraina”, tratat semnat de către preşedinţii Emil Constantinescu şi Leonid Kucima. La acea data președintele Senatului era Petre Roman iar ministrul de Externe Adrian Severin.

 Tratatul a fost semnat în mare secret nu la Bucureşti si nici la Constanta ci la Neptun, în condiţii de maximă securitate, mai multe autocare ale tineretului P.R.M şi Vatra Românească care intenţionau să protesteze fiind blocate pe drum de politie. Populaţia României nu era informată şi întreaga poveste era trecută sub tăcere. Era vorba de o ruşinoasă recunoaştere, a anexărilor ilegale făcute de URSS în iunie 1940, la 57 la ani distanţă, după ce chiar PCR ezitase să facă asta.

Tratatul de la Neptun” Preambul

 În urma ultimativelor din 26-28 iunie 1940 U.R.S.S avea să anexeze Basarabia, nordului Bucovinei, Ţinutului Herţei, Braţului Chilia, şi Insulei Şerpilor, astfel se punea în aplicare înţelegerea secretă dintre Hitler şi Stalin ratificata în anexele Pactului secret Ribbentrop-Molotov, încheiat, la 23 august 1939.

 După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către U.R.S.S, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al C.C P.C şi Consiliul Comisarilor Poporului din U.R.S.S, ţinută la Moscova, se ia decizia de “reunirea populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia moldovenească din RASSM“. Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) era o entitate teritoriala creeata de Stalin in 1924 care oglindea Basarabia si justifica pretențiile rusesti asupra Basarabiei.

R.S.S.M

 La şedinţa din 10 iulie 1940 printre alți luau parte și I. V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic. Urmările acestei şedinţe nu a fost crearea unei ”Basarabii Mari” care să se întindă pe amândouă malurile Nistrului, ci crearea viitoarei R.S.S.M fără Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, sau judeţele Vechi Basarabi ( Akkerman, Ismail, Hotin). Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei si vechea Basaranie aveu sa fie înglobate in Republica URSS Ucraineana, faptul a fost consfințit la 2 august 1940, când sovietul suprem U.R.S.S hotăraşte oficial crearea R.S.S.M in granițele Rep. Moldova de astăzi.

 La 22 iunie 1941, România intră în război cu dorința dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de U.R.S.S. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupată de armatele sovietice. La 2 august 1944 când războiul sovieto-român era încă în desfăşurare, autoritățile sovietice reinstalate în Basarabia refac vechea administrație cu un R.S.S.M de 33.700km2. Judeţele Ismail, Akerman, Hotin ca și Nordul Bucovinei erau re-incluse în componența. Ucrainei.

 Surprinzător, autorităţile comuniste din RSSM nu au renunţat ușor la aceste teritorii şi, la 29 iunie 1956, conducerea RSSM îi trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC (b) al Moldovei şi Prezidiului Sovietului suprem și consiliului de miniştri al RSSM, în care îl rugau să studieze chestiunea privitoare la reîntoarcerea fostelor judeţe Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM. O cerere similară este trimisă cândva după 1950 de câteva grupuri de intelectuali și veterani de război. Toate aceste demersuri rămân fără nici un răspuns.

Dupa destrămarea URSS

În data de 24 august 1991, Ucraina îşi proclamă independența păstrând teritoriile primite abuziv de administraţia defunctului URSS, cu toate că conform legislaţiei internaţionale un stat succesor nu poate moşteni ceva preluat ilegal de statul defunct.

 Indiferent dacă vorbim de Ucraina, Ungaria, Rusia modernă, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietică și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al U.R.S.S nu putea fi decât Rusia, care la data respectiva era neinteresata de Basarabia de dincolo de Nistru.

Un Mic istoric …

 In Tratatul de Pace de la Paris 1947 granița de est a României mutilate de pactul Ribbentrop-Molotov din 1940, este reconfirmată, nu a exista o altă înțelegere sau vreo alte negocieri care să ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I Frontieră, Articolul 1 “Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă.”

Denunţarea pactului Ribbentrop-Molotov.

 Pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul României care îl declara “ab initio nul și neavenit” (nul de la bun început

Recunoaşterea Republici Moldova și implicit a actualei granițe cu aceasta

 In nişte condiţii extrem de tensionate in 1991 pe fondul destrămării URSS, Marea Adunare Naţională de la Chişinău proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenţă și fixează ca imn de stat “Deşteaptă-te romane” ca steag este adoptat tricolorul (rosu, galben si albastru).

“recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinţă internaţională “Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”.

 La nici o jumătate de oră, Petre Roman, primul ministru al României, fără nici o dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaşte în numele “României” independenta Republicii Moldova.

Republica Moldova nu îşi proclamase independentă fata de România, Petre Roman punea astfel statul român în imposibilitatea juridică de a mai emite pretenții vreodată asupra acestui teritoriu.

 In 28 noiembrie 1991 Parlamentului României emite o declarație prin care Parlamentul României reaminteşte originea românească a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fostul URSS.

 In aprilie 1993 Guvernului României adresează o cerere guvernului Ucrainei prin care se atrage atenţia asupra faptului, ca, prin dispariția URSS și apariţia a două state noi la granița de est a României, Republica Moldova şi Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961 a devenit caduc.

Prin urmare: “Partea romana îşi manifesta disponibilitatea de a începe negocieri cu partea ucraineană pentru un acord în acest domeniu.”

Tratatul de la Neptun

 Situația rămâne neschimbata pana în iunie 1997 cand este semnat tratatul de frontiera cu Ucraina. Preşedintele Emil Constantinescu declanșase o adevărată isterie naționala privind aderarea imediată și necondiţionata la NATO. În acea perioadă s-au spus multe neadevăruri despre necesitatea unei alegeri istorice între “teroriști arabi” și “lumea civilizată”, sau între întoarcerea sub influenţa Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

“Suntem dispuși să recunoaştem granițele actuale. Aceasta recunoaştere a realităţii va forma, într-adevăr , baza Tratatului […] Insula Şerpilor este și ea teritoriu Ucrainean.” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina.

Trădătorii Emil Constantinescu (înaltă trădare) si Adrian Severin (trădare) au călcat in picioare declarațiile solemne ale Parlamentului României din iunie si noiembie 1991, deși din Statele Unite se primise semnale sa nu renunțam asa ușor.

ANEXE

DECLARAŢIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră (declarație încălcata de Tratatul de la Neptun)

 Evocăm în aceste zile momentele tragice trăite de România în iunie şi august 1940, la numai două decenii dupã împlinirea aspiraţiei de veacuri a poporului român-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar roman în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

 Evocam acele dureroase evenimente, când părți importante din trupul tarii au fost rupte cu forţa şi anexate samavolnic prin implicarea directă sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate dupã primul rãzboi mondial.

În contextul acestor evoluţii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migală şi inteligenţa de diplomaţia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preîntâmpinare a conflictelor s-a dovedit inoperantă sau fãrã efect.

Atitudinea de cedare a unor ţări în fata politicii statelor agresive a fãcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietică anexa Basarabia, Ţinutul Herţei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania – sfinte pământuri româneşti.

Prin jertfă de sânge a poporului român, unul din aceste odioase aranjamente – Dictatul de la Viena – a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua să fie înstrăinate.

Nici un fel de politică, nici chiar cea stalinista de înstrãinare a populaţiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conştiinţa apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei la România.

 Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau “sferele de interese” de la Marea Baltica la Marea Neagră – hotãrând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

 În consecință în numele poporului român, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit.

Tot astfel trebuie să fie consideratã şi consecinţă directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler – Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forţa la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei, împotriva voinţei populaţiei din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încãlcare brutală a suveranitãţii, independenţei şi integritãţii teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat “semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939… şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut ca acestea “sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnãrii lor”, venind “în contradicţie cu suveranitatea şi independentă unor state terţe”.

Împărtășim aprecierea din Hotãrârea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane “au fost folosite de Stalin şi anturajul său pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forţa asupra altor state,  încălcând obligaţiile juridice asumate fata de acestea”.

 Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnantă manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii făţişe, expresia cea mai gravă a încãlcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

 Noile relaţii şi evoluţiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creazã premise favorabile pentru identificarea modalitãţilor vizând înlãturarea pe cale paşnicã a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotãrât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate această problemă. În acest sens, solicita Preşedintelui tării, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastrã să acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea împlinirii năzuinţelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea că deplina afirmare a aspiraţiilor legitime ale romanilor – astfel cum istoria, justiţia şi morală le consacra de drept – trebuie să reprezinte o misiune nobilă şi înălţătoare pentru toate forţele responsabile ale ţării, indiferent de opţiunea lor politică.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991 (declarație încălcata de Tratatul de la Neptun)

Desigur, este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independenţa să, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinţa teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.

2. Parlamentul României reiterează ataşamentul față de prevederile Actului înalt al Conferinţei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că această recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de bună vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã să efectueze o vizită la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului ţării să înceapã de urgenţă negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forţa de U.R.S.S.

Această declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

mo - 2 iunie 1997 Emil Constantinescu renunța la Basarabia si Bucovina prin "Tratatul de la Neptun”

SURSE:

# dri.gov.ro

Lege nr. 129/1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relaţiile de buna vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina

# cdep.ro

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 3 iunie 1997

# dogaruvictor.blogspot

O declarație uitată … cu privire la Basarabia

 

Citeste si …

1 Comentariu

  1. Statele candidate la aderarea la NATO si UE erau obligate sa aiba tratate de baza si tratate de frontiere cu tarile vecine – pentru a nu duce cu sine in noile structuri problemele lor din trecut si a nu implica UE si NATO in conflicte nedorite. Daca va qamintiti Basescu a refuzat sa semneze un tratat de frontiera cu R.Moldova, dar a venit Merkel in Romania si la ora 9.00 toate posturile de radio si TV deja anuntatu semnarea tratatului, dar de fapt el a fost semnat in dupa amiaza aceleeasi zile – nu de catre pfresedintele Basescu, dar de prim-ministru Romaniei si de Vlad Filat, prim-ministru RM. Un tratata de baza intre Romania si RM asa si n-a fost incheiat, dar asta nu ofera Romaniei niciun fel de avantaje. Ca tara UE ea e obligata in relatiile cu RM sa indeplineasca Politica Europeana de Vecinatate si Acordul de Asociere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*