Bucureştiul – un oraş lăsat pradă creditorilor şi speculaţiei imobiliare. Traficul imposibil din Bucureşti are o cauză

 De curând a avut loc un circ mediatic cu privire la P.U.Z sector 1. Chipurile ar fi existat interese să se construiască în Parcul Herăstrau şi în Pădurea Băneasa. Priviţi imaginea – Sectorul 1 are cea mai mare suprafaţă şi are de departe cea mai mică densitate de locuitori din București. Ca urmare a acestei modificări, populaţia sectorului ar fi sărit în cel mai scurt timp la 850 000 locuitori.

 În sectorul 1 sau adiacent locuieşte mai toată clasa administrativă, politica şi economică a României şi a Bucureştiului. Chiar credeţi că dumnealor nu cunosc situaţia? Credeţi că ar fi lăsat ca acest lucru să se petreacă în curtea lor?

 Sectorul 1 este singura zonă Bucureşteană care are o arie metropolitană, iar asta nu este întâmplător. Acolo s-au putut respecta regulile urbanistice. Nu la fel stau lucrurile cu toate celelalte sectoare. Aşadar, toată afacerea, inclusiv acel proces nu sunt altceva decât un circ mediatic cu menirea să dea bucureştenilor de înţeles că avem o administraţie responsabilă, avem ong-uri care ne apără interesele, justiţia îşi face treaba – pseudo-democratia noastră funcţionează, “votaţi cu încredere” pare a fi mesajul. Ei bine, din păcate nu avem. Nu avem nicio administraţie responsabilă, nu avem nici măcar o “organizaţie civică” care să ne apere interesele – priviţi harta pentru o clipă şi o să înţelegeţi.

București o capitala deja SUFOCATA

 Nu mai există pericolul că oraşul să se sufoce, asta pentru că oraşul este deja blocat. Motivul este unul singur – lipsa oricăror criterii de urbanism în politica Primăriei Capitalei. Principala sarcină a Primăriei este să urbanizeze oraşul şi este exact ceea ce primăria nu face. Oraşul arăta de parcă ar fi fost predat unor interese imobiliare care nu ţin deloc cont de interesul bucureştenilor. Explicaţia este simplă – construind în parcuri, pe peluzele prevăzute dintre blocuri, demolând cartiere rezidenţiale de regim mic de înălţime şi apoi construind blocuri foarte înalte acolo, speculantul imobiliar poate ţine, datorită locaţiei, un preţ de monopol, greu de plătit de familiile de tineri.

 Bucureştiul a devenit un fel de destinaţie pentru întreaga ţară. Probabil că mai mult de un sfert din populaţia activă a ţării munceşte în București, aşa încât există încă o presiune de creştere a populaţiei.

Datele prezentate pe harta provin de pe Wikipedia. Ele nu sunt tocmai complete pentru că:

– Provin probabil din recensământul făcut în 2011 şi nu sunt actualizate vreme de 9 ani

– Există zone dormitor necuprinse pe harta precum: Fundeni, Dobroiesti, Pantelimon, Popesti-Leordeni, com. Berceni şi acestea la rândul lor prost sistematizate şi urbanizate ( înghesuite)

– Fac abstracţie de faptul că în alveola între blvd. Ghencea şi Strada Antiaeriană ia naştere chiar în acest moment noi un mic orăşel de mărimea cartierului Dr.Taberii

– Nu cuprind zona Roşu Chajna, Chitila şi toate celelalte zone de nord, inclusiv Otopeniul sau Voluntari

Cu Firea înainte …

 În condiţiile astea densitatea de populaţie reală creşte considerabil peste 10 000 locuitor/kmp. Primăriţa Firea aprecia la un moment dat că am depăşit deja cifra de 4 milioane. Aşadar trebuie să ţinem seama că aceste cifre deşi foarte mari nu au fost demult actualizate şi sunt cu siguranţă serios depăşite.

 Din cauza asta nu mai avem loc de parcare pentru maşini. Asta este cauza adevărată a traficului – oraşul este blocat. Orice intervenţie asupra infrastructurii – pasaje, metrou – nu vor face decât să mute dintr-o parte în altă problemă, sunt absolut inutile dacă primăria nu va înceta să ne înghesuie ca pe sardele.

 Ca să aveţi o imagine, dacă prin absurd am fi nevoiţi să ieşim toţi afară din case simultan, cu căţel, cu purcel, după ce îndepărtăm suprafeţele construite, locurile de parcare şi străzile ne-ar rămâne 2-3mp de trotuar fiecăruia, aproape că nu am avea loc unul de celălalt.

Prin comparaţie:

– Cele mai dense cartiere ăla oraşului Tokyo variază între 10 000 şi 12 100 loc/kmp, asta în vreme ce densitatea totală este de doar 6,158 loc/km

– Singapore, care este practic un oraş construit pe verticală are 6.389 loc/kmp

– Kuala Lumpur are 6.696 loc./kmp

– Jakarta are “doar” 12.682,1 loc./kmp

 O parte dintre aceste oraşe au fost nevoite să construiască insule de pământ în ocean pentru a-şi mări suprafaţa în vreme ce noi locuim în vasta Câmpie Romană. Diferenţa dintre noi şi ei este administraţia. Administraţia lor are în vedere şi oamenii pe când a noastră poartă numai interese străine – bănci + un grup mic, select de aşa zişi investitori. Investitor nu poţi fi decât atunci când investeşti în folosul oamenilor ci nu împotriva intereselor lor. Oraşul neurbanizat a fost lăsat pradă speculaţiei imobiliare a unui monopol, la voia samsarilor şi cămătarilor.

 Vă reamintesc că suntem singurul grup ( n.n. – este vorba de în Grup de acţiune împotriva abuzului Primăriei Capitalei – taxa OXIGEN ) care a sesizat această problemă, atunci când administraţia a încercat să acopere această situaţie printr-un abuz. Soluţia este simplă – urbanizarea oraşului București, extinderea cu zone metropolitane viabile şi autonome.

 Vezi si articolul nostru despre taxa Oxigen: Primăria Capitalei atacă dreptul de proprietate asupră maşinilor în Capitală

Autori Mihaela si Liviu Burlan

***

Războiul Informațional