Militanţii Black Lives Matter au vandalizat statuia lui Miguel de Cervantes, autorul lui Don Quijote, din San Francisco

 Mişcarea „Black Lives Matter” (Vieţile negrilor contează) au vandalizat şi demolat în ultimul timp mai multe statuii ale unor personalităţi albe, în Anglia au vandalizat statuia lui Robert the Bruce rege al Scoției între 1306 şi 1329, iar în Canada statuia lui George Vancouver. Ultima ispravă a „Black Lives Matter” este vandalizarea statuii scriitorului Miguel de Cervantes din San Francisco, pe care s-a scris „bastard” şi au fost desenate simboluri considerate „rasiste”.

 Statuia lui Miguel de Cervantes (1547 – 1616) se afla în parcul „Golden Gate Park” din San Francisco (California) unde a fost demolata de protestatari şi statuia unui călugăr franciscan numit Junípero Serra. Atacurile nu par a avea o legătură clară anti-rasista, mai mult dacă le luăm împreună cu atacarea statuii lui Cristofor Columbo putem vorbi deja de un afront adus comunităţi “latinilor” din Statele Unite.

 Tot în parcul „Golden Gate Park” a mai fost data jos si statuia lui Francis Scott Key, autorul versurilor imnului Statelor Unite „The Star-Spangled Banner”, acesta din urma a fost într-adevăr proprietar de sclavi.

De ce Miguel de Cervante?

 S-a spus că statuia lui Cervantes ar fi fost atacată datorită modul în care Sancho Panza este tratat în romanul Don Quijote, această versiunea ar denota o foarte proastă înţelegere a operei mărului scriitor spaniol.

 În primul rând singura legătură dinte Cervantes şi sclavia este că însuşi Cervantes a ajuns să fie sclav, fiind capturat de piraţii berberi care astăzi am spune că erau majoritari “negrii” şi “maro”. Astfel prin 1575, luptând împotriva turcilor, Cervantes a fost capturat de pirații berberi şi ţinut prizonier 5 ani la Aliniere.

Sclavia alba a piraților negri

 Atacurile piraţilor africani au început în perioada cuceririi Spaniei şi au durat până la începutul secolului 19, piraţii berberi încep să se distingă din secolul 16, în total se considera că circa 2.000.000. de europeni albi au fost capturaţi de piraţi africani. Acest tip de sclavie cu europeni albi este în mare uitată, dacă am lua în considerare şi sclava practicată în Imperiul Otoman am observa că sclavă practica de lumea non-europeana cu europeni albi a fost mult mai vastă decât sclavia practicată în Statele Unite.

 Fără a divaga de la subiect ar mai trebui adăugat ca în islam, care era religia dominantă în Imperiul Otoman cât şi a piraţilor africani, sclavia nu doar că era permisă ci chiar recomandată, astfel Mohamed bărbatul ideal şi plăcut lui Alah a deţinut, vândut şi cumpărat sclavi şi slave.

Referitor la Sancho Panza

 Sancho Panza nu a fost sclavul lui Don Quijote ci un fel de majordom, acesta îl urmă de bună voie pe Quijote şi ar fi putut în principiu să îl părăsească oricând. Sancho Panza care era un ţăran simplu care îl respecta pe Don Quijote datorită vastei sale culturii şi originii sale nobiliare, în ultima instante personajele sunt fictive şi reprezintă două tipologii tipic spaniole.

Don Quijote

 Don Quijote reprezintă latura idealistă a poporului spaniol, cea doritoare de a schimba lumea în bine. Spre deosebire de autorii din nord, mai idealiști la modul abstract și pierduți în visare, poporul spaniol se doreşte mai practic, mai pus pe acțiune. Sancho e și el reprezentantul unui tip de pragmatism, comic şi cu dorință de avere, dar în același timp de treabă și loial, în general cu intenții bune.

 Don Quijote se trăgea dintr-o familie fruntașă, un fel de oameni care au avut niște realizări și erau asimilați unui fel de mici nobilime (hidalgo se numeau cei ca el, aveau o origine familială bună, dar nu erau nobilime propriu-zis). Sancho e un sătean ca oricare altul, logic că tindea să asculte de Quijote și să îi vorbească cu respect și să îi îndure multe, dar nu era “sclavul” sau.

 Don Quijote era urmat pentru că avea acea origine mai alesa, plus că era un om citit, ceea ce nu era ceva obișnuit pe atunci, citea mai mult decât majoritatea oamenilor, chiar dacă mai mult romane. Romanul transpune un tip de relaţie socială existent la vremea lui Cervantes, romanul parodiază anumite aspecte ale vieţii spaniolilor şi nu transmite un mesaj ideologic cu s-a spus despre “Pe aripile vântului”.

 În special romane de tipul celor cavalereşti, pe care Cervantes le şi parodiază în acest roman conţineau multe lucruri absurde şi nerealiste, dar virtuţile si faptele cavalerilor din acele romane nu erau rele în sine.

Lupta cu statuile

 Călugărul franciscan Junípero Serra (1713 – 1784) se face vinovat că avea mentalităţi similare majorităţi oamenilor din casta să, anume că promova pedepsele fizice împotriva indienilor şi a celor care în ochii săi se făceau vinovaţi de păgânism sau vrăjitorie. Statuia pe care îl reprezenta ținând o cruce uriașă a fost demolata de o mulțime furioasa.


 Distrugerea unor statui, dorinţa de interzicere a anumitor romane, filme sau chiar sosuri pentru clătite cum e cazul cu Aunt Jemima, ne duce cu gândul la „Marea revoluţie culturală Chineză” şi la cele „Patru Lucruri Vechi”( Tradiţii Vechi, Cultură Veche, Obiceiuri Vechi și Idei Vechi). Analistul american Michael Scott Doran a afirmat cu ceva ironie că atacarea statuii lui Cervantes ar avea legătură cu modul cum  i-a portretizat în romanul Don Quijote pe cei care se lupta cu obiectele neînsufleţite.

 Militanţi „Black Lives Counts” şi “ANTIFA” denunţa “rasismul” în timp ce dau dovadă de rasism şi îşi distrug oraşele în timp ce îl acuză pe Trump că distruge America. Urmează să dedicăm un articol acestor proteste.

https://twitter.com/jrivanob/status/1274185043766697984

SURSE:

# BBC

Spanish writer Miguel de Cervantes, the author of Don Quixote

# Twitter

Michael Scott Doran

# Tellerreport

Activists write „bastard” on the Cervantes statue in San Francisco’s

# AbcNews

Protesters bring down statue of Francis Scott Key

***

Războiul Informațional

Related Images: