Ne-a părăsit Tache Rodas, singurul deţinut implicat în Experimentul Piteşti care nu a cedat. Tache Rodas Prezent!

Dacă Vineri ne părăsea domnul Gheorghe Nichifor, sâmbăta trecută a plecat la Domnul și Constantin Rodas, zis „Tache Rodas”, unul dintre ultimii supraviețuitori ai Experimentului reeducării prin tortură de la Pitești.

Tache Rodas a fost şi va rămâne o legendă, fiind recunoscut de camarazii săi ca singurul care „nu a cedat nici un moment”. Acestă mărturie mi-a fost făcută de Gogu Cușa, o altă legendă a Mişcării Anticomuniste, la Piteşti în 2012 cu ocazia Simpozionului Internaţional Experimentul Piteşti. Astfel, după simpozion ne-am oprit mai mulţi la un restaurant împreună cu regretatul Doru Enechescu şi mulţi alţii care nu mai sunt astăzi printre noi.

Vezi articolul AICI:  Ne luam la revedere de la Gheorghe Nichifor. Gheorghe Nichifor PREZENT!

Tache Rodas nu a Cedat

„Piteştenii” au început să ne povestească despre grozăviile prin care trecuseră, bătăi greu de imaginat administrate zilnic, umilinţe fizice şi psihice monstruoase, frig şi o foamete cumplită care i-a urmărit prin toate penitenciarele. I-am întrebat ce şi ceilalţi doreau să îi întrebe dar evitau, i-am întrebat dacă au cedat, iar răspunsul a fost şocant: da, toţi au avut un moment de cădere, unul a cedat la bătaie, altul la umilinţele fizice şi psihice, altul la foame. Unii au cedat repede după o zi-două, alţii după o lună, toţi au ajuns să îşi facă autodenunțarea, să recunoască ce doreau torţionarii, chiar să îşi scuipe şi să îşi lovească fratele.

 Atunci i-am întrebat câţi au cedat şi câţi au rezistat, mi-au spus că toți au cedat, toţi au avut cel puţin un moment de cădere sau deznădejde, toţi mai puţin „EL”, „El nu a lovit şi nu a scuipat pe nimeni” mi-a spus Gogu Cușa, arătându-l pe Tache. Tache, ruşinat tot şi înroșit până în vârful urechilor, le făcea semn cu mâna să se oprească: „Lăsaţi lăsaţi, ce faceţi acum”. Ceilalţi au înclinat afirmativ din cap, nimeni nu ştia ca Tache Rodas să fi făcut rău cuiva.

Dacă alţii au purtat duşmănie ani de-a rândul torţionarilor care le-au mutilat tinereţea şi trupul, Tache Rodas i-a iertat pe toţi chiar de atunci din închisoare.

Tache Rodas – un exemplu demn de urmat

Tache Rodas s-a născut la 14 noiembrie 1924 în Ploieşti, mai apoi a urmat cursurile Școlii Comerciale „Spiru Haret” din Ploiești. A fost arestat pentru prima oară în 1942, pe când era elev, în cadrul aberantei vânători declanșate de mareșalul Ion Antonescu împotriva elevilor care fuseseră membri ai Frățiilor de Cruce, organizație pentru elevi a Mișcării Legionare.

Condamnat la 15 ani muncă silnică, a fost grațiat în aprilie 1944, dar după patru luni avea să fie arestat din nou. Ca deținut-elev, a fost inițial trimis la închisoarea Târgșor. Va evada în 1945 din lagărul de la Slobozia, fiind capturat abia pe 17 mai 1948, în timpul celui mai mare val de arestări politice din istoria României, inițiat de comuniști împotriva membrilor Mișcării Legionare. Condamnat la 5 ani de închisoare, va trece prin închisorile din Ploiești, Târgșor, Poarta Albă, Peninsula, Pitești și Gherla.

La Pitești

În februarie 1951 va ajunge la închisoarea Pitești, unde se desfășura deja din 1949 macabrul experiment de reeducare prin tortură. Aici Tache Rodas va deveni victimă a torturilor inimaginabile, fiind una dintre victimele preferate ale torționarului Țurcanu, ca urmare a atitudinii sale inflexibile. Tache Rodas a fost bătut în permanenţă, privat de mâncare şi de somn şi oferit ca un exemplu pentru ceilalţi deţinuţi unde te duce „rezistența”.

În total, Tache va face 18 ani de pușcărie politică, între care 16 ani în temnițele comuniste, fără a face nici un compromis. Scăpat cu viaţa de la Piteşti, este transferat la Gherla în august 1951, în cadrul operațiunii Securității ce dorea multiplicare experimentului de la Pitești și în alte penitenciare. Tache Rodas ii avertizează pe ceilalți deținuți despre acest plan, faptă care îi va atrage o tortură extrem de gravă.

Tache Rodas a fost bătut cu bestialitate, ajuns cu fața tumefiată, de nu i se mai recunoştea nicio trăsătură a figurii, doar un maldăr de carne, si apoi târât prin toate celulele pentru a-i îngrozi pe ceilalți deținuți şi a da un exemplu de ceea ce ii așteaptă dacă refuză reeducarea.

Zdrobit in bătaie, dar cu fruntea sus

Este bătut cu funia udă peste cap, ţinut iarna la izolare pe ciment fără nicio sursă de încălzire, ţinut perioade lungi fără hrană şi apă. Este udat şi ţinut în frig, ținut fără somn, trecut prin ritualurile satanice blasfemiatoare în care se foloseau inclusiv urina şi fecalele, unele având chiar conotaţii sexuale, ritualuri făcute special ca să sfărâme orice conştiinţă.

Când nu era bătut trebuia să stea nemişcat cu mâinile pe genunchi în pat, pentru orice mică mişcare fiind crunt pedepsit, în timp ce noaptea era pus să stea doar pe spate cu faţa în sus fără să mişte nici un deget.

În alte zile, în restul închisorilor în afară de Piteşti unde erau bătăi zilnice, deţinuţii trebuiau să stea de dimineaţă până la căderea întunericului în celulă în picioare, orice gest de a se sprijini de un zid sau de a se aşeza o clipă pe vine era pedepsit cu bătaia.

Este eliberat în 1956, apoi rearestat în timpul valului de arestări din 1958, trecând prin temniţele Ploiești, Jilava și Aiud. La Aiud a fost unul dintre cei care au refuzat să primească reeducarea din 1962-6194, fiind pedepsit cu izolarea la Zarcă și eliberat odată cu ultimii deținuți politici, la 1 august 1964.

Dupa eliberare…

Restul vieții l-a trăit la Ploiești, întemeindu-și o familie. După 1989 a activat în Asociaţia Foștilor Deținuți Politici din România și apoi în Federația Română a Foștilor Deținuți Politici Luptători Anticomuniști, precum și în filiala Prahova a Partidului Totul pentru Țară (Pentru Patrie).

Deşi rămas cu un uşor deficient de vorbire ca urmare a bătăilor în cap primite de la Țurcanu, a fost un om vesel şi glumeţ care îşi îmbrăţişa cu multă căldură camarazii mai tineri atunci când ii întâlnea cu ocazia a diferite simpozioane şi comemorări.

S-a stins din viață în ziua de 21 noiembrie 2020, de praznicul Intrării în Templu a Maicii Domnului, față de care a avut o venerație aparte întreaga viață. Pe 14 noiembrie împlinise vârsta de 96 de ani…

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Tache Rodas! Prezent!

de Dogaru Victor pt Războiul Informational

SURSE:

Buciumul

Tache Rodas a plecat la Ceruri

***

Războiul Informational

Related Images: