Sâmbătă, 14 ianuarie 2023 la București AU FOST POMENIȚI MARTIRII MOȚA ȘI MARIN
Sâmbătă 14 ianuarie 2023, a avut loc la biserica Sf Ilie Gorgani din Bucureşti o slujbă pentru pomenirea lui Ioan I. Moţa şi Vasile Marin, comandanţi legionari căzuţi în 1937 în Spania, la Majadahonda. Cei doi eroi au căzut pe frontul apărării Madridului în faţa asaltului armatelor bolşevismului care încercau să constituie – cu sprijinul sovieticilor – un capăt de pod al Comunismului în extremitatea vestică a continentului european.
Moța și Marin
Ioan Moţa şi Vasile Marin au făcut parte din echipa compusă din şapte comandanți legionari, în frunte cu generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, înrolaţi voluntari în armata naţională a generalului Franco. Moța și Marin, prin sacrificiul lor, au devenit eroi pentru naționaliști din România si nu numai.
Cei doi au căzut în zorii zilei de 13 ianuarie 1937, în timpul operaţiunilor militare de respingere a unui asalt al trupelor comuniste. Moartea celor doi a generat în România o admiraţie uriaşă, deversări declaraţi ai Mişcării Legionare au publicat articole elogioase la adresa celor doi legionari. Nicolae Iorga publica un articol denumit “Doi Băieţi Viteji”
Trupurile lor au fost repatriate ajungând în țară după aproape o lună, funeraliile celor doi lideri legionari au adunat la București sute de mii de oameni care au împânzit străzile oraşului.
Rămăşiţele pământeşti ale lui Ion Moţa şi Vasile Marin, au fost aduse la biserica Sf Ilie Gorgani din iar ulterior au fost înhumate în mausoleul ridicat la Casa verde din Bucureştii Noi. În 1948, într-o noapte, autorităţile regimului comunist, au ridicat osemintele din criptele mausoleului legionar de la Casa Verde şi le-au dus la o locaţie necunoscută.
Vasile Marin
Vasile Marin s-a născut la data de 16/29 Ianuarie 1904 în oraşul Bucureşti dintr-o familie nevoiaşă. Şcoala primară a terminat-o în, pe atunci, comună Griviţa, a urmat liceele Sf. Sava şi Gh. Şincai din Bucureşti. În anul 1927 termina Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti şi îşi obţine licenţa. În 1928 este secretar ministerial la Roma şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri. În 1931, avocat al Ministerului de Industrie şi Comerţ. În 1932 cunoaşte Mişcarea Legionară, demisionează din funcțiile pe care le ocupa şi se înscrie în Gardă de Fier, care îi încredinţează conducerea organizaţiei de Bucureşti şi Ilfov a partidului Totul Pentru Ţară.
Tot în anul 1932 îşi susţine teza de doctorat intitulata Fascismul la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.
La 20 decembrie 1933, odată cu dizolvarea Gărzii de Fier, este arestat şi dus la Jilava împreună cu Ion Moţa şi Sterie Ciumetti, va lega o prietenie sinceră cu Ion Moţa pentru restul vieţii.
În 1935 este numit de Corneliu Codreanu Comandant legionar .
A lucrat în redacţia Cuvântul sub direcţia lui Nae Ionescu, acesta îi apreciază claritatea expunerii. A fondat şi condus revista Vestitorii apărută la Bucureşti împreună cu Gheorghe Ciorogariu, revista suprimată după doar patru numere de Carol II. Pleacă voluntar să lupte împotriva bolşevismului în războiul civil din Spania (1936), aici moare în luptă ca un erou, la 13 Ianuarie 1937.
Ion Moţa
A fost fiul preotului ortodox, patriot şi publicist Ioan Moţa, fruntaşi unionist din Transilvania care la acea dată era parte a imperiului Austro-Ungar. Preotul Ioan Moţa face de două ori închisoare sub unguri pentru convingerile sale unioniste. El editează în Transilvania anexata Austro-ungariei ziarele în limba romana „Libertatea„, „Foaia Interesantă” şi „Foaia Plugarului„. După intrarea României în război trece Carpaţii şi lucrează pentru o perioadă că traducător romano-maghiar. Apoi pleacă prin Rusia via Japonia în Statele Unite unde scoate două ziare (Libertatea şi suplimentul „Foaie Interesantă„) prin intermediul cărora militează pentru înscrierea feciorilor ardelenilor emigraţi ca voluntari în armată. Preotul Moţa şi-a crescut fiul în spirit naţionalist şi creştin.
ION băiatul lui tata …
Ion s-a născut la Orăştie, comitatul Hunedoara, Austro-Ungaria (astăzi în judeţul Hunedoara, România), îşi termina clasele primare la Orăştie, urmând apoi clasele liceale la „Fogimnazium” din Sibiu şi liceul „Gh. Lazăr” şi „Sf. Sava” din Bucureşti. A studiat dreptul la Universitatea Sorbona din Paris (1920-1921), la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi la Universitatea din Grenoble. Teza sa, terminată în anul 1932 la Universitatea din Grenoble, a fost intitulata „Securitatea Juridică în Comunitatea Naţiunilor”. A activat ca avocat a fost unul dintre fondatorii Mişcării Legionare.
Moţa a fost unul dintre grevişti şi protestatari în chestiunea Numerus Clausus, chestiune care a înfierbântat întreaga ţară. Astfel în timp ce la Iaşi studenţi protestau pentru limitarea numărului studenţilor străini şi în principal a evreilor în universităţi, la Cluj la facultatea de medicină a apărut problema „cadavrelor evreieşti” în care Moţa se implica ca jurist. Practic deşi studenţii evrei erau majoritari la medicină sinagogile interziceau disecţiile pe cadavre de evrei. Studenţi clujeni ajung să ia legătura cu studenţi de la Iaşi şi Bucureşti şi să declanşeze o grevă general în toată ţara.
În timpul grevelor Moţa leagă o prietenie puternică cu liderul studenţilor ieşeni Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu care va fonda la 1927 Legiunea Arhanghelui Mihail, de-asemenea Moţa s-a căsătorit în data de 18 august 1927 cu sora lui Corneliu Zelea Codreanu, Iridenta, având cu aceasta doi copii; Mihail şi Gabriela. Moţa şi Corneliu Codreanu au pus la cale împreună cu alţi 4 camarazi „Complotul celor şase” care îşi propunea asasinarea unor politicieni liberali şi a unor bancheri evrei consideraţi responsabil de situaţia grea a ţării. Ei aveau să fie trădaţi de studentul Aurelian Vernichescu, pe care Ion Moţa avea să îl atragă într-o cursă şi să îl împuşte fără a îl omora.
***
Ion Moţa avea să preia ziarul tatălui său, Libertatea şi avea să îl transforme în unul din cele mai importante ziare naţionaliste din perioada interbelică.
În anul 1936 Ion Moţa pleacă să lupte în Războiul civil din Spania unde avea să moară alături de Vasile Marin. Testamentul său publicat sub numele „Testamentul lui Ion Moţa” avea să devină o carte de referinţă pentru naţionaliştii romani şi nu doar.
Monumentul Moța și Marin de la Majadahonda
După cel de-Al Doilea Război Mondial, un grup de legionari din exil au luat iniţiativă de a ridica un monument în locul unde au murit Ion Moţa şi Vasile Marin. În data de 13 septembrie 1970, cu sprijinul regimului franchist spaniol, s-a construit un mausoleu monumental, unde, în fiecare an, la 13 ianuarie se ţine o comemorare la care participa delegaţii naţionaliste din întreaga Europă.
Fii primul care comentează