6 iulie 1600 – Mihai Viteazul s-a autoproclamat „Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei”
În urmă cu 420 de ani Mihai Viteazul realiza în data de 6 iulie 1600, prima unire a celor trei principate române. Într-un hrisov, Mihai Viteazul se intitulează „domn al Munteniei, Ardealului şi toată Ţara Moldovei”.
Mihai Viteazul, s-a născut în 1558 la Târgul de Floci sau Drăgoeşti ca fiu a lui Pătrașcu cel Bun, el a fost pe rând: Ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Munteniei şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei principate care formează România de astăzi .
Ne-am fi așteptat ca evenimentul să fi marcat aşa cum se cuvine mai ales că în acest an aniversăm şi 100 de ani de la recunoașterea Mari Uniri aşa cum a fost ea recunoscută la Trianon. Nu a fost așa de ceva timp acțiunile anti-naționale au ajuns la un asemenea nivel încât nici serbarea a 100 de ani de la marea unire nu a fost permise.
In fapt rectorul academiei S.R.I se lauda ca instituția sa a intervenit ca românia să nu sărbătorească centenarul așa cum se cuvine. Vezi articolul aci: Rectorul Academiei SRI, explicații halucinante despre sărbătorirea modestă a Centenarului.
Ascensiunea lui Mihai Viteazul
La sfârșitul anului 1588, Mihai Viteazul devine stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 Ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, a devenit voievod al Munteniei.
La scurt timp după ce a ajuns domn, Mihai Viteazul a început pregătirile pentru înlăturarea stăpânirii otomane.
Mai întâi Mihai Viteazul aderă la “Liga Sfântă” creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea asigurând apartenenta Ţării Româneşti la o puternică alianță. Iar cu prima ocazie la 13 noiembrie 1594 când Mihai Viteazul ar fi trebuit să pornească cu oastea sa împotriva ardelenilor, acesta răspunde ucigând creditorii turci, armeni şi evrei veniți in Muntenia.
Uciderea acestor reprezentanți ai intereselor otomane a fost interpretata atunci, de contemporani, ca și astăzi de istorici ca o “adevărară declaraţie de război”. “Viteazul” nu s-a oprit doar la uciderea creditorilor.
El a atacat: Cetatea Giurgiului, Cetatea de Floci, Hârşova, Silistra, ba mai mult a trecut Dunărea și a reputat la Rusciuc o însemnata victorie asupra a doua paşale: Hassan şi Mustafa.
Evident în legătură cu uciderea creditorilor evreii nu au lipsit acuzaţiile de “anti-semitism” aduse voievodului, astfel la sfârşitul secolului XIX cercetătorul evreilor dr. E.Schwarzfeld scria studiul: “Măcelul evreilor sub Mihai Viteazul al Munteniei şi Aron Voda al Moldovei„. Această teză a fost reluată din nou şi din nou atât în perioada interbelică cât şi după 1989.
După toate aceste acte sfidătoare era de aştepta un răspuns din partea Imperiului Otoman, iar voievodul român știa asta foarte bine.
Campania anti-otomană
La începutul lunii Iulie 1595, Ferhat-Pasa era înlocuit cu octogenarul Sinan-pasa, care avea între turci o aureolă “de cel mai însemnat comandant de oști din Imperiu Otoman”, şi de care Nicolae Iorga scria următoarele:
“Veniau acum, în sfârşit! Se schimbase un Vizir, și venise altul, cel mai viteaz, mai plin de ură pentru creștini, mai crud în faptă și mai aspru în cuvinte: bătrânul Sinan, care cunoscuse vremurile cele mari ale Sultanului Soliman Biruitorul.
Venea hotărât să se lupte până la moarte pentru cinstea Împăratului și răzbunarea celor căzuţi.”
Sinan-pasa trece cu fast Dunărea pe la Giurgiu unde turcii construiseră un pod. Mihai Viteazul observând numărul ridicat al oștirii otomane se retrage într-o poziție favorabilă la Călugăreni, unde la 13/23 august repurtează o victorie strălucita asupra avangardei otomane.
Contraofensiva otomană îl forţează să se retragă treptat înspre Bucureşti, Târgovişte şi mai apoi în zona muntoasă unde aşteaptă sprijinul aliatului sau Sigismund Bathory.
În timp ce Mihai Viteazul primea ajutorul lui Sigismund Bathory și al altor nobili, și pregătea contra-atacul, Sinan-pașa, transforma bisericile bucureştene în moschei și întărea “Mănăstirea lui Alexandru Vodă” ( astăzi Radu Vodă).
Înfrângerea lui Sinan-pașa
Mihai Viteazul înaintează, Sinan-pașa începe retragerea Viteazul eliberarea oraşelor Târgovişte (5-8 octombrie 1595), Bucureşti (12 octombrie 1595) şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595).
Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra şi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin.
Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreţii lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopol în est şi Plevna în vest, la Constantinopol creştini încep să creadă că domnitorul român va încerca recucerirea capitalei bizantină.
Mihai Viteazul şi-a coordonat acţiunile cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a reuşit să aducă sub stăpânirea Moldovei, Bugeacul.
În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea şi gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.
Pe tronul Moldovei este adus Ieremia Movilă, devotat polonezilor, ceea ce însemna practic îndepărtarea Moldovei de “Sfânta Alianţă”. În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory.
Ardealul și Moldova
În această situaţie, Mihai Viteazul, pus în faţa destrămării coaliţiei antiotomane, decide aplicarea a ceea ce avea să fine numit mai târziu “planului dacic”, adică unificarea celor trei țări române, astfel, în 1599 trimite o solie la Praga, în urma căreia, avea să obţină susţinerea împăratul Rudolf al II-lea.
Următorul pas, a fost că la sfârșitul anului 1599, să atace Transilvania, unde, câștigă împotriva lui Barthoy la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599) și își face intrarea triumfală în Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy.
În mai 1600, Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe uzurpatorul Ieremia Movilă, pe care îl învinge la la Bacău, şi realizează astfel, prima unire a ţărilor române. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: “Domn al Munteniei, Ardealului şi a toată ţara Moldovei„
Mihai Viteazul supranumit „Malus Dacus”, adică „Dacul Cel Rau” a reușit prima unire politică a Țărilor Romanești, fapt ce avea sa inspire numeroase generații de români.
SURSE:
# dogaruvictor.blogspot
Biserica “Ciobanului Bucur”, Bucur Ciobanul, București
# editiadedimineata
***
Fii primul care comentează