Cum a fost naționalizată economia națională în decembrie 1989 prin Decretul-Lege Nr. 1 al CFSN

  Zilele acestea presa ne-a reamintit că s-au împlinit 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, dar cel mai important eveniment s-a întâmplat de fapt în data de 26 decembrie. În data de 26 decembrie Consiliul Frontului Salvării Naţionale, un organism care avea să primească dreptul de a emite Decrete-Lege şi decrete abia în data de 27 decembrie, a emis într-un mod complet ilegal primul său Decret-Lege. Este vorba de Decretul-Lege nr 1

 Decretul-Lege nr 1 a fost emis de către o structură fantomatică care publica Monitorul Oficial încă din data de 22 decembrie 1989 şi avea s-ă îşi acorde singură împuternicirea legală de a emite Decrete-Lege şi Decrete abia în data de 27 decembrie prin Decretul-Lege Nr. 2 Art 2. A fost pur şi simplu o mică scăpare într-un plan complicat, dorinţa extraordinară de a emite acest act a fost atât de puternică încât amănuntele au fost trecute cu vedere. Şi mai interesant este ca în data de 26 decembrie nu se stabilise, oficial cel puţin, cine ce funcţie avea să ocupe în Consiliul Frontului Salvării Naţionale, motiv pentru care nimeni nu a semnat Decretul-Lege buclucaş. Deşi numele lui Ion Ilescu este prezent în textul actului normativ ca „preşedinte al CFSN” semnătura sa nu este prezentă pe Decretul nr 1 din arhiva parlamentului României.

 Decretul-Lege Nr 1 în Arhiva Parlamentului României

 Abia în data de 27 decembrie are loc prima plenară a „Consiliu al Frontului Salvării Naţionale” unde se adaptă decretul de înfiinţare al organizaţiei. Ion Iliescu este ales preşedintele a CFSN iar Dumitru Maziliu este votat vicepreşedinte, cu această ocazie „festivă” CFSN îşi arogă şi dreptul de a emite Decrete-Lege şi Decrete.

 Decretul-Lege care consfinţea toate acestea stare de fapt, a fost Decretul-Lege nr 2 din 27 decembrie 1989, preşedintele CFSN Ion Iliescu nu semnează nici acest act.

Activitatea intensa a CFSN in zilele Revoluției

 Până la acea dată fuseseră deja Emise: 1 Decret-lege şi 5 Decrete (simple), toate în data de 26 decembrie, redactate probabil în data de 25 decembrie ele au fost publicate de urgenţă în Monitorul Oficial. Monitorul Oficial a început să apară din 22 decembrie 1989, până la acea dată oficiosul se numea „Jurnalul Oficial”, primul Monitor Oficial publicat în 22 decembrie 1989 era editat de „Consiliu Frontului Salvării Naţionale” şi în el s-a anunţat constituirea FSN şi formarea CFSN care cuprindea iniţial doar 40 de persoane.

Ce a fost mai întâi Oul sau Găina ?

 În mod evident apar numeroase întrebări juridice ce ţin de legalitatea şi legitimitatea FSN şi CFSN, mai ales că în jurul datei de 22-23 decembrie au existat mai multe încercări de coagulare a unei structuri similare. Consiliu Frontului Salvării Naţionale (CFSN), emite primul Monitor Oficial pe 22 decembrie, în care se anunţă formarea Frontului Salvări Naţionale. Conform variantei oficiale FSN avea să formeze un organ de conducere numit CFSN, care avea să preia „toată puterea în stat”.

mai jos M.O. Nr. 1

 Iniţial CFSN avea 40 de membri dintre care unii au declarat ulterior că nu au fost întrebaţi dacă vor să fie parte a noi structuri de conducere.

 Abia în dată de 27 decembrie 1989 CFSN se legitimă pe 145 de membri mulţi opozanţi ai regimului Ceauşescu şi revoluţionari din fostul C.C. al PCR. şi care făcuseră parte din CPSN (Comitetul Provizoriu de Salvare Națională). Abia acum, pe 27 decembrie, avem o legitimitate discutabilă, dar totuşi un pseudo-parlament.

 Ce a apărut dar mai întâi, oul sau găină? FSN care avea să formeze CFSN sau CFSN care avea să anunţe înfiinţarea FSN în Monitorul Oficial?

Cine a cerut CFSN ?

 Ce legitimitate avea organismul CFSN între 22 decembrie şi 26 decembrie 1989, dacă legitimitatea şi-a atribuit-o singur în dată de 27 invitând 145 de personalităţi, militari şi revoluţionari ? Înainte de această dată din lista de 40 de membri cel mult 20 puteau fi prezenţi între 22 şi 26 decembrie la Bucureşti în toiul evenimentelor.

 Ce legalitatea avea CFSN înaintea constituirii lui legale ? Adică înaintea publicării în Monitorul Oficial a Decretul nr 2 prin care 145 de personalităţi strânse în jurul FSN aveau să formeze CFSN ca organ de conducere a statului cu dreptul de a emite Decrete şi Decrete-Lege?

 În MO nr 3 este anunţată judecarea lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu pentru 5 capete de acuzare, cât şi execuţia lor. În 27 decembrie se publică Nr 4 al M.O. în care este publicat decretul-lege din 26 decembrie prin care sunt abrogate o serie de legi şi decrete, în acelaşi M.O. este anunţată şi şedinţa de constituire a CFSN din 27 decembrie 1989. În data de 27 decembrie se publică şi M.O. nr 5 în care se regaseste Decretul (simplu) nr 1 al CFSN semnat (de aceasta datp ) de preşedintele CFSN Ion Iliescu în data de 26 decembrie care îl numea pe Petre Roman prim-ministru.

Confuzie ?

 Nu e vina cititorului acestor rânduri, Iliescu, Roman şi Voican Voiculescu au încurcat cam rău borcanele. Astfel, ei au publicat începând cu 22 decembrie în noul înfiinţat Monitor Oficial Comunicate, Decrete, Decrete-lege, sub egida Consiliului Frontului Salvării Naţionale, au făcut asta până în data de 27 decembrie când CFSN şi-a arogat dreptul de a emite Decrete şi Decrete-Lege. La acea dată CFSN se legitima pe 145 de personalităţi, militari şi revoluţionari care îi erau membri şi pe pretinsa susţinerea unei părţi a populaţiei.

 Cel mai important act al noului stat Decretul-Lege nr 1 a fost emis pe 26 decembrie de o structură care cuprindea oficial, la acea data,  40 de persoane şi pe care nu o împuternicise nimeni cu nici o putere.

Dar ce spune Decretul-Lege NR 1 ?

Decretul-lege nr 1 al României Democratice

Consiliul Frontului Salvării Naţionale, prin Decretul-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989, a abrogat următoarele legi, decrete şi acte normative:


1. Toate decretele prin care s-au acordat titluri şi ordine ale României lui Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena.

2. Legea nr. 5/1969 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Apărării Republicii Socialiste România.

3. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale.

4. Legea nr. 29/1977 privind normele de adresare în relaţiile dintre cetăţenii Republicii Socialiste România.

5. Legea nr. 22/1981 privind obligaţia activiştilor de partid, de stat şi ai organizaţiilor de masă şi obşteşti, a cadrelor din conducerea unităţilor socialiste, a specialiştilor din agricultură, din alte domenii de activitate de a locui în localităţile în care îşi desfăşoară activitatea.

6. Legea nr. 3/1982 privind participarea cu părţi sociale a oamenilor muncii din unităţile economice de stat la constituirea fondului de dezvoltare economică. Restituirea părţilor sociale reţinute până în prezent se va face eşalonat, începând cu 1 ianuarie 1990, în următorii 3 ani.

-*-

7. Hotărârea Marii Adunări Naţionale nr. 5/1984 privind aprobarea Programului de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei.

8. Decretul nr. 770/1966 privind reglementarea întreruperii cursului sarcinii.

9. Decretul nr. 68/1976 privind schimbarea domiciliului din alte localităţi în oraşe declarate potrivit legii oraşe mari.

10. Decretul nr. 56/1978 privind organizarea Comisiei centrale de partid şi de stat pentru sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale şi a comisiilor locale de sistematizare.

11. Decretul nr. 98/1983 privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare reproducerii scrierilor şi al maşinilor de scris.

12. Următoarele articole din Codul penal:
– articolele 185-188 privind avortul;
– articolul 237 privind defăimarea unei organizaţii de stat sau obşteşti prin orice mijloace, în public.

13. Legea nr. 1/1985 privind autoconducerea, autogestiunea economico-financiară şi autofinanţarea unităţilor administrativ-teritoriale.

Vezi acest document pe Scribd

 Dintre toate aceste un punct sare în ochii. Abrogarea Legii nr 3 din 1982 :

„privind participarea cu părţi sociale a oamenilor muncii din unităţile economice de stat la constituirea fondului de dezvoltare economică. Restituirea părţilor sociale reţinute până în prezent se va face eşalonat, începând cu 1 ianuarie 1990, în următorii 3 ani.”

Ce este Legea 3/1982?

 Această lege prevedea ca toţi oamenii muncii încadraţi cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată în unităţile economice de stat erau deţinători de părţi sociale la acele unităţi. Acele părţi sociale erau echivalentul acţiunilor de astăzi, asta însemna că în comunism cetăţeni erau co-proprietari pe o parte din mijloacele fixe administrate de fabricile şi uzinele unde erau angajaţi.

 Vechea lege limita deţinerea de capital social astfel încât un muncitor era co-acţionar împreună cu colegii săi doar la uzina unde lucra. Noua lege a privatizării a pulverizat capitalul social al unităţilor economice naţionale pe întreg teritoriul ţării.

 Mai mult unii economişti atrag atenţia că nu s-a returnat în fapt decât o mică parte din capitalul social real comunist, iar prin mecanismele generatoare de hipeinflație valoare leului a fost atacata, iar romani au fost ținuți in sărăcie. Astfel un muncitor din Bucureşti a primit câteva acţiuni la o întreprindere din Braşov sau Constantă fără a putea influenţa cu nimic ce se întâmplă acolo, fără a cunoaşte cine sunt ceilalţi acţionari. Aşa s-a deschis cutia Pandorei distrugerii economiei comuniste, în următorii ani muncitorii aveau să primească pasiv distrugerea propriilor fabrici de care nu se mai simţeau legaţi cu nimic. Mai mult aceştia au fost, ulterior seduşi de mirajul unor „plați compensatorii” care cuprindeau câte o dată chiar echivalentul a câtorva zeci de salarii.

Distrugere organizată de la Decretul-Lege Nr. 1 la fabrici și uzine

 În final toate fabricile şi uzinele construite de la începutul anilor 50, pentru care „s-a făcut foame” circa 40 de ani, au fost distruse, un raport al SRI pe anii 1994-1995 semnala distrugerea aproape totală a lor. Mai multe [(AICI)]


Mai întâi au fost distrus unităţile de producţie alimentară, astfel la sfârşitul anului 1990 se importau deja alimente din alte ţări.

Oamenii care s-au văzut cu banii i-au tocat în inflaţia galopantă din anii `90 sau au încercat să îşi deschidă o afacere şi au sfârşit striviţi în aşa zisa „privatizare”.

Astăzi circa 6 milioane de romanii şi-au părăsit ţara, iar companiile străine încep să strămute în România populaţii din cele mai sărace ţării ale lumii care sunt dispuse să muncească pentru câţiva bănuţii. Multinaţionalele recrutează mâna de lucru calificată chiar de pe băncile universităţilor din România, astfel după ce statul roman investeşte circa 20 de ani într-un tânăr acesta ajunge să fie preluat de companii din Franţa, Italia, Germania, Austria. În locul lor de multe ori aceleaşi companii ne aduc pakistanezi, chinezi şi arabi care să muncească cât mai ieftin cu putinţă.

La 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 este mai important ca niciodată să înţelegem ce s-a întâmplat de fapt.

Expert contabil şi studentă la drept Mihaela Evelina Burlan ne a oferit o poziţie legată de acest subiect:

Cei care au lucrat înainte de decembrie 1989 îşi amintesc de al 13-lea salariu. Era impropriu numit aşa, erau de fapt dividentele care se cuveneau oamenilor în baza proprietăţii lor constituita potrivit Legii 3/12.11.1982.

Cu alte cuvinte romanii erau proprietari privaţi la întreprinderile la care lucrau. În ’82 s-au constituit părţile sociale şi au fost distribuite lucrătorilor din întreprinderi. Astfel, romanii, deveneau proprietari cu acte pe toată avuţia naţională. Nu discutăm aici regimul Ceauşescu. Ştim că exercitarea liberă a acestui drept era obstrucţionata de alte legi. Această lege aducea însă un alt beneficiu – controlul absolut al lucrătorilor din întreprinderi asupra statului de proprietate. Din păcate, neavând exerciţiul liber şi experienţa necesară, romanii nu au fost conştienţi de acest drept.

La 26 dec.1989 această lege a fost abrogată. Practic, în 26 dec. 1989 a avut loc cea mai mare NAŢIONALIZARE din istoria noastră. Acesta a fost scopul loviturii de stat. Nu ştim cine a orchestrat-o dar putem bănui dacă înţelegem cine a beneficiat. Iar lucrul ăsta nu este deloc greu de făcut. Dacă ieşim la o simplă plimbare pe strada o să vedem la tot pasul monopoluri private. Micii întreprinzători romani au dispărut. Dacă aruncăm o simplă privire pe facturile pe care le plătim lunar nu o să reuşim să desluşim altceva decât alte tipuri de monopol străin.

De ce ? Cui folosește ?

 De ce nu scrie NICIUN ISTORIC despre acest fapt de o importanţă covârşitoare? De ce nu reacţionează niciun om deprins cu legea? Pentru că anularea acestui rapt ar putea conduce la reintrarea în drepturi a românilor pe proprietăţile lor, anulând practic toată legislaţia ulterioară. Vă sfătuiesc să-i întrebaţi.

Asta a fost adevăratul motiv pentru care, dacă parafrazam un politician contemporan – „au trebuit să moară peste 1000 de romani” în acel decembrie din ’89.

Vă rog să observaţi şi ce alte legi au fost abrogate prin Decretul-Lege nr.1, e sugestiv. Punctele 7 şi 8. Cel legat de alimentaţie ( înainte de ’89 nu era permisă procesarea alimentară cu E-uri sau alte adaosuri chimice ) şi cel prin care se interzicea avortul.

 Premeditarea este evidentă. Grupul ilegitim care preluase puterea în România în urma unei lovituri de stat începuse deja să legifereze împotriva noastră. De 30 de ani încoace trăim sub o agresiune permanentă şi totul a început de la această fărădelege.

De ce nu vorbeşte presa despre acest lucru? Pentru că vreme de 30 de ani nu a vorbit cu adevărat despre nicio altă nedreptate care ni s-a făcut. Iar acestea nu au fost puţine. Nu a spus când s-au făcut şi în ce fel s-au făcut aşa zisele privatizări urmate de disponibilizări abuzive, nu a spus nimic despre legea 18 care a desfiinţat întreaga mecanizare a agriculturii, instalaţiile de irigare cu întinderi fabuloase la vremea aceea.

De-asemenea  nu a spus nimic despre destructurarea armatei, nu a spus nimic la aplicarea unei alte legi scandaloase – „restituţio în integrum”, nu a spus nimic la schimbarea constituţiei care ne lăsa fără suveranitate şi teritoriu şamd… Mii şi sute de mii de tăceri. Nu în ultimul rând pentru că şi presa este un MONOPOL.

Mihaela Evelina Burlan pentru razboiulinformational.ro

Cronologia evenimentelor

22 decembrie 1989

22 decembrie 1989. Nicolae şi Elena Ceauşescu însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Neagoie parasesc sediul CC al PCR la bordul unui elicopter, la orele 15,30 soţii Ceauşescu sunt arestaţi. Este data la care „Regimul Ceauşescu” nu mai exista, începe perioada Ion Iliescu.

Se constituie FSN care anunţa că CFSN preia toată puterea în stat, în aceeaşi zi (22 decembrie) apare primul număr din Monitorul Oficial, sub îngrijirea CFSN, care publica constituirea FSN.

Frontul Salvării Naţionale îşi propunea de la bun început:

4. Restructurarea întregii economii Naționale pe baza criteriilor rentabilităţii și eficienţei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizata și promovarea liberei iniţiative și a competentei în conducerea tuturor sectoarelor economice.

5. Restructurarea agriculturii și sprijinirea micii producţii ţărăneşti. Oprirea distrugerii satelor.

6. Reorganizarea învăţământului românesc potrivit cerinţelor contemporane. Reaşezarea structurilor învăţământului pe baze democrate și umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român și promovarea adevăratelor valori ale umanităţii.

Eliminarea minciunii și a imposturii și statuarea unor criterii de competentă și justiţie în toate domeniile de activitate. Aşezarea pe baze noi a dezvoltării culturii Naționale. Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului.

23 decembrie 1989

23 decembrie 1989 este anunţată arestarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, Ion Iliescu da citire unui prim comunicat al CFSN în care anunţa că s-a dat prioritate „acţiunilor coordonate de luptă împotriva teroriştilor, soldate cu victime în rândul militarilor”

24 decembrie 1989

24 decembrie 1989 Se emite comunicatul CFSN publicat în MO prin care acesta cere încetarea imediată a focului  şi solicita ca cei care au primit arme să le restituie până cel târziu pe 25 decembrie.

25 decembrie 1989

25 decembrie 1989 are loc procesul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, proces instrumentat de „Tribunalul Militar Extraordinar” în incinta unei unităţi Militare din Târgovişte.

 Acuzarea a invocat săvârşirea a 5 infracţiuni. 1. Genocid peste 60.000 mii de victime; 2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împotriva poporului şi a puterii de stat.; 3 Infracţiunea de distrugere de bunuri obşteşti, prin distrugerea şi avarierea unor clădiri, explozii în oraşe. Etc; 4. Subminarea economiei naţionale; 5 Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse în bănci străine.

 Nicolae Ceauşescu nu a recunoscut legitimitatea instanţei invocând faptul că în conformitate cu legea fundamentala încă în vigoare, şeful statului putea fi judecat doar de Marea Adunare Naţională (Parlamentul de la acea vreme).

26 decembrie 1989

26 decembrie 1989 CFSN emite primele decrete (simple) semnate de Ion Iliescu: Decretul nr 1, care îl numea pe Petre Roman în Funcţia de prim-ministru, Decretul nr 2, care îl recheamă pe Nicolae Militaru în rândul cadrelor militare active. Decretul nr 3 prin care general-colonel Nicolae Militaru este numit ministrul apărării naţionale şi Decretul nr 5 prin care sunt numiţi în funcţia de viceprimministru al Guvernului: Mihail Draganescu şi Gelu-Voican Voiculescu.

26 decembrie 1989 CFSN emite primul Decret-Lege (Decretul-Lege nr. 1 )prin care sunt abrogate mai multe acte normative emise de regimul comunist. Prin acest Decret-Lege sunt desfiinţate şi părţile sociale deținute de romanii iar statul naţionalizează întreaga economia.

27 decembrie 1989

27 decembrie 1989 Are loc prima plenară a CFSN, se adopta Decretul Lege nr 2 de constituire juridică a organizaţiei iar nouă structură îşi arogă dreptul de a emite legi şi decrete-lege. Este anunţată structura şi componenta CFSN, o parte dintre cei citaţi aveau să declare ulterior că nu au ştiut că au fost numiţi membri CFSN decât după anunţul făcut la televizor.

Până la lichidarea lui Nicolae Ceauşescu regimul de care el fusese responsabil ucisese în intervalul 16-22 un număr de 271 persoane. Din acest moment regimul condus de Ion Iliescu avea să facă următorul număr de victime , 715 în intervalul 22-25 decembrie, iar după data 25 decembrie au fost înregistrate alte 113 victime. In total dupa 25 decembrie au murit 728 persoane.


Ce valabilitate are Decretul-Lege nr 1 ?

 Este clar că lumina zilei ca cineva a încurcat nişte borcane şi le-a încurcat rău de tot, astfel FSN a constituit CFSN, numele indică că nu putea fi invers, iar CFSN anunţa în M.O. înfiinţarea FSN. Pe 27 decembrie CFSN se constituie juridic, cuprinde 145 membri şi îşi arogă dreptul de a emite Decrete-Lege şi Decrete (simple). Cu toate acestea CFSN încă din data de 22 publica Monitorul Oficial şi emitea Comunicate Oficiale, Decrete şi Decrete-Lege.

Întrebarea care apare este: ce impact juridic are aceasta zăpăceală? Aveau FSN şi CFSN dreptul de a naţionaliza economia din mâinile „oamenilor muncii” în mâinile „statului” adică ale nimănui ? Au facut toate acestea fara nic o consultare publica. Ce urgenţă extraordinară a existat în data de 25-26 decembrie, care a dus la emiterea primul decret al României post-comuniste, act normativ care  în loc să încurajeze iniţiativa privată, a naţionaliza toată industria?

Când au avut timp cei 40 de membri să studieze toată legislația romanească si sa identifice ei legea 3/1982 ca fiind un pericol național?  Ce pregătire aveau cei 40 de cetăţeni, asumând ca toţi au fost de acord, să dea un decret ce avea să schimbe vieţile a milioane de cetăţeni ? Este valabil Decretul-Lege nr 1 ? Este legitim Decretul-Lege nr 1 ? De la celebrul balcon al C.C al PCR. au vorbit cateva sute de persoane, alți au vorbit la Televiziune nimeni nu a amintit de importanța acestei naționalizări.


Veniți cu o misiune ?

 Este ca şi cum pentru a-îşi obţine legitimitatea CFSN a trebuit mai întâi să emită Decretul-Lege Nr. 1 , în plină „revoluţie”, ca mai apoi să se gândească şi constituirea sa legală prin Decretul-Lege Nr. 2 (de constituire a CFSN).

Realitatea este ca Decretul-Lege Nr 1 prin care s-a naționalizat întreaga avuție națională a fost emis de o entitate care la data de 26.12.1989, nu avea prerogative de a emite acte normative, respectiv CFSN. Decretul trebuia dat înainte de orice fel de lege pentru ca noi românii să nu avem pe cine trage la răspundere, dovada cea mai buna originalul din Arhiva Parlamentului nu este semnat de nimeni.

Surse:

Primul MO (22 decembrie) după căderea comunismului

Monitorul Oficial nr 1 1989 COMUNICATUL CĂTRE ŢARĂ al Consiliului Frontului Salvării Naţionale

Monitorul Oficial Nr 2 COMUNICAT al CFSN

Monitorul Oficial nr 2 1989 COMUNICAT al Consiliului Frontului Salvării Naţionale

Restul Decretelor scanate din Arhivaa Parlamentului

AICI

de Dogaru Victor si sotii Mihaela si Liviu Burlan


Related Images: