Ambulanţa Neagră, Cazul ambulanței atacate – analiza mitului

De curând, presa a scris despre cazul unei ambulanțe atacate într-o comună din județul Cluj, în urma unui clip publicat pe TikTok despre o ambulanță „neagra” care ar fura copii. Trecem rapid peste faptul că acest incident penibil a apărut în unul dintre cele mai progresiste județe din România și atacăm miezul problemei. Astfel de dezinformări au mai existat și vor mai apărea și în viitor. Problema reală este însă legată de politizarea acestei probleme. (Vezi – AICI)

Diverse persoane publice ne-au amintit încă o dată că astfel de lucruri se întâmplă „doar în România” și că, prin urmare, aici, în România, avem nevoie urgent de o lege specială care să controleze fluxul de informații. Prin urmare, avem nevoie de un cadru legal care să ne protejeze de noi înșine. Teoretic, lucrurile sunt simple: în urma acestui caz, introducem cenzura. Și totuși, avem câteva probleme… Constituția României interzice explicit cenzura, prin articolul 30 alineatul (2). În același timp, articolul 31 consacră dreptul la informație și stabilește că autoritățile publice au obligația de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice. Cu alte cuvinte, instrumentul constituțional pus la dispoziția statului pentru combaterea dezinformării este, în primul rând, informarea corectă și transparentă a publicului, nu controlul prealabil al informației.

Mitulul „ambulanța neagră” nu este o poveste românească

Ambulanța neagră nu este o poveste românească, iar apariția ocazională a unei astfel de legende urbane nu justifică instituirea cenzurii. Dar haideți să vorbim despre cum a apărut acest mit, care nu are nimic de-a face cu România.

Legenda urbană a „ambulanței negre” s-a cristalizat în Cehoslovacia în anii ’70–’80, ca o variantă a unor legende est-europene mai vechi despre automobile negre, în special despre „Volga neagră”. La început, mitul a apărut sub forma unei povești legate de o Volga neagră cu geamuri fumurii. Pe măsură ce automobilele Volga au început să dispară din parcul auto, mitul a suferit o transformare și a reapărut sub forma unei ambulanțe negre („Černá sanitka”).

Povestea spune că o mașină neagră cu geamuri fumurii, care treptat devine, în mentalul colectiv, o ambulanță, circulă noaptea pe străzi și fură copii sau persoane singure pentru a le preleva organele, care ulterior urmau să fie vândute în Occident. Mitul a fost atât de puternic încât reputatul etnolog ceh Petr Janeček a publicat o întreagă serie de cărți de succes intitulată chiar „Černá sanitka”, în care a documentat, analizat și interpretat diverse legende urbane și zvonuri contemporane.

Culoarea neagră este elementul central aici, deoarece, la nivel subconștient, această culoare trimite mai degrabă la imaginea unui dric decât la cea a unei ambulanțe, care este vopsită, în general, în culori deschise: alb cu galben, alb cu albastru sau alb cu roșu.

Povestea este exportată în Germania de Est, unde apare ideea unei ambulanțe negre care prelevează organe pentru cei bogați și puternici din Germania de Vest. Ideea este atât de prezentă în societate încât ajunge să fie și subiectul unui film horror în Germania de Vest. Filmul „Fleisch” (1979), o producție vest-germană, difuzată și în Est, urmărește povestea unor turiști vânați de o rețea ilegală de transplant de organe care folosea o ambulanță de culoare închisă. Filmul a șocat publicul și a servit drept o „dovadă” în plus pentru paranoia colectivă deja existenta.

Povestea ambulanța neagra devine scenariu de film

În 2008, o televiziune cehă reia ideea și realizează un serial numit „Černá sanitka” (2008), în care sunt prezentate 15 mituri urbane europene, unul dintre episoade fiind dedicat ambulanței negre.

Deși cele două producții sunt opere diferite, există o conexiune simbolică foarte puternică. Filmul vest-german „Fleisch” a avut un impact uriaș în Europa la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Poveștile despre el au trecut dincolo de Cortina de Fier și au alimentat masiv imaginația colectivă în Cehoslovacia și Polonia, transformând frica generală în legendă urbană est-europeană a «Ambulanței Negre».

„Černá sanitka” își axează acțiunea în Cehoslovacia și Europa de Est comunistă, reflectând paranoia societății est-europene din anii ’80, când se zvonea că o ambulanță neagră răpește tineri în timpul nopții.

Povestea se internationalizează

În Polonia, legenda Volgăi negre („Czarna Wołga”) a cunoscut o răspândire deosebit de puternică. Automobilul era prezentat ca fiind condus, în funcție de versiune, de preoți, evrei sau agenți ai poliției secrete SB. Pe măsură ce Volga a dispărut treptat din peisajul cotidian, automobilul din poveste a fost înlocuit, în unele variante, de modele mai noi, precum BMW-ul sau Mercedesul si in final o ambulanta. Scenariul fundamental a rămas însă asemănător: răpirea unor persoane pentru sânge sau organe, acestea fiind uneori prezentate ca destinate unor „germani bogați” din Occident.

Odată cu prăbușirea Cortinei de Fier, numeroși est-europeni au plecat la muncă în Germania și Italia, iar mitul „ambulanței negre” din Cehoslovacia a devenit unul european. „Documentele antropologice arată că, în perioada 1990–1992, o psihoză uriașă privind o «ambulanță neagră» care fură organe a lovit Italia. Din Italia, se pare că povestea a fost preluată de românii plecați la muncă și întorși de la muncă…”

După prăbușirea Cortinei de Fier, legenda a continuat să circule și să se transforme în diferite state europene, căpătând variante locale și fiind adaptată contextelor sociale și culturale ale fiecărei țări. În acest sens, apariția sa în România trebuie privită mai degrabă ca parte a circulației europene a unei legende urbane decât ca un fenomen specific societății românești. Mitul a fost importat cel mai probabil de românii care munceasc in Italia. El apare pentru prima oare in anul 2018 când o scriitoare a fost atacată în zona Gării de Nord din București după ce ambulanța pe care o folosea în cadrul unui proiect cultural a fost confundată de trecători cu vehiculul din legenda urbană. (Vezi AICI).

Legenda nu este „Made in Romania”.

Fenomenul unor violențe pornite de la astfel de mituri nu este unic în România. În martie 2019, în Franța, în special în zona periferică a Parisului, a izbucnit o isterie similară, alimentată de zvonuri despre așa-numitele „dube albe”. Astfel pe rețelele de socializare s-au răspândit zvonuri false potrivit cărora persoane din comunitatea tiganilor originali din Romania si Bulgaria, ar răpi copii cu ajutorul unor dube albe pentru trafic de organe sau exploatare sexuală. Zvonul a dus la atacuri extrem de violente ale unor grupuri de cetățeni francezi asupra unor tabere de tigani. Exact prin același mecanism psihologic al justițiarismului urban bazat pe fake news, francezii s-au înarmat și au comis acte de violență pretinzând că astfel „salvează copii” de tiganii români si bulgari.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe, prin urmare, nu este existența unei legende urbane care circulă de zeci de ani prin Europa și care își schimbă forma de la o țară la alta. Legendele urbane au existat întotdeauna și vor continua să existe. Problema reală apare în momentul în care astfel de povești sunt transformate în realitate de persoane care ajung să creadă în ele și, mai ales, atunci când frica este transformată în justificare pentru violență sau în pretext pentru restrângerea libertății de exprimare.

În locul unei reacții care să transforme fiecare episod de acest tip într-un argument pentru controlul informației, răspunsul normal al unei societăți democratice ar trebui să fie verificarea informațiilor, educația media, informarea publicului și sancționarea faptelor concrete atunci când acestea depășesc limitele legale. O legendă urbană nu devine mai puțin absurdă si nu dispare pentru că este interzisă prin lege la fel cum ea nu devine mai adevărată pentru că este distribuită de mii de persoane pe rețelele sociale. Raspunsul autoritatilor nu poate sa fie limitarea drepturilor colective la fiecare provocare contemporana, prin aceasta autoritatile isi arata doar incompetenta.