Manualul de Comunicare pentru clasa I promovează, mascat, Multiculturalismul. Copiii sunt pregătiți pentru colonizare
În urmă cu ceva timp, presa alternativă din România a semnalat că Manualul de Limba Română va fi înlocuit cu Manualul de Comunicare. La vremea respectivă, această schimbare a fost percepută ca un atentat uşor la identitatea naţională. Nimeni nu şi-a imaginat că noul manual de „comunicare” va promova mascat multiculturalismul.
Vezi aici: Manualul de Comunicare: Manuale EDU
În manualul de „Comunicare” pentru anul întâi avem o imagine centrală ce prezintă un băiat de culoare cu pumnii ridicaţi care răcnește: „Salut! Eu sunt Ali. Tu?”. În faţa lui avem un băiat de băştinaşi care, cu un zâmbet aproape cretin şi şapcă de „geek” (tocilar), sta calm şi cu mâinile la spate. Ce comunicare să fie asta? În primul rând, exprimarea lui Ali lasă de dorit. „Salut, eu sunt Ali, tu?”… „tu” ce? Corect ar fi fost „Bună ziua, pe mine mă cheamă Ali. Pe tine cum te cheamă?” Totuşi, e un manual de comunicare nu un manual de jargoane. Poate că Ali se exprimă astfel deoarece este copilul unor imigranţi şi trăieşte într-o suburbie? Apoi, Ali ar fi trebuit înfățișat cu mana întinsă spre a da noroc, din nou, presupunem, poate Ali aduce ceva obiceiuri din țara sa.
Mai jos observăm o altă imagine cu trei copii din care unul este de culoare. Dacă ne dorim un manual de toleranţă şi multiculturalism, de ce nu arătam copiilor că în România trăiesc unguri, germani, ţigani/romi ? De unde şi până unde a apărut Ali?
Totul pare să aibă legătură cu recentele informaţii apărute în presa conform cărora România urmează să primească zeci de mii de „lucrători temporari”. Foarte probabil, copiii noştri sunt pregătiţi psihologic să devină colegi cu Ali şi Hassan mai repede decât ar fi învăţaţi să fi buni colegi cu Ianoş sau Hans.
Povestea cu muncitorii temporari e cusuta cu ață albă
Ideea promovată cu muncitorii temporari care vin să „salveze” economia este una profund toxică, în realitate este doar o altă variantă a tezei răsuflate a imigranţilor: medici, ingineri, arhitecţi şi IT-isti.
Se repeta scenariul din Marea Britanie, care în anii `90 a început să aducă „lucrători temporari” din fostele colonii. Aducerea acestora a fost, la vremea respectivă, prezentată ca o „adevărată oportunitate”, o „sansă” pentru economie. Nimeni însă, spune varianta oficială, nu s-a aşteptat ca aceştia, la sfârşitul perioadei de angajare, să refuze să mai plece. Dar nu a fost doar atât, aceştia au făcut tot ce au putut să îşi aducă şi femeile, copiii, fraţii, părinţii si chiar bunicii.
Atunci Barbara Roche, ministrul Angliei pentru imigrare, a făcut o faimoasă declaraţie: > expulzarea durează prea mult şi este „emoţională”<. Aşa şi este, odată intrați în ţară fie ca „refugiați” fie ca „lucrători temporari„, aceștia dacă nu găsesc altă „oportunitate„ vor decide să rămână.
În România însă ne confruntăm cu un fenomen dublu, pe de o parte companiile multinaţionale recrutează personal de pe băncile facultăţilor, iar alte corporatii aduc lucrători care acceptă salarii minime.
Unde sunt „locurile de muncă”?
Problema este următoarea, atunci când noi am acceptat anumite companii precum lanţurile de supermagazine în buricul oraşului, acestea ne-au asigurat că „vor oferi locuri de munca”. Reclama de la Roşia Montana ar trebui să fie proaspătă în mintea tuturor românilor. Dar odată cu trecerea timpului, „mâna de lucru” autohtona a fost înlocuită parţial cu maşini, precum noile casierii self-scan din magazine, sau puncte de plată electronică a facturilor. Iar viitorul se pare că ne rezervă încă o surpriză: „lucrătorii temporari” aduşi să muncească pe salarii minime şi apoi lăsaţi pe străzi în plata celui de sus.
Apare întrebarea logică: care mai este interesul obştesc să permitem funcţionarea la noi în ţară a anumitor companii străine? In special a lanţurilor de magazine reseller, sau a companiilor care exploatează si prelucrează resursele noastre naturale precum petrolul, gazele, sarea, marmura, lemnul?
Până ieri, răspunsul acestor companii era simplu: facem un profit dar oferim în schimb locuri de munca pentru mii de angajaţi, iar aceștia la rândul lor susţin numeroase alte afaceri, deci impactul este pozitiv pentru zeci de mii de cetăţeni.
Dar din momentul în care aceste companii cer dreptul de a angaja cetăţeni extracomunitari care vin aici să economisească fiecare bănuţ, care mai e utilitatea lor?
Manualul de Comunicare sau de îndoctrinare?
Nu putem să nu observăm încă un mic amănunt, conform tuturor uzanţelor steagul României trebuie să fie primul sau la acelaşi nivel atunci când este asociat cu alte steaguri, în poza noastră steagul UE este deasupra tricolorului. Noul manual de comunicare promovează o atitudine pasiva si umilă a viitoarei generații, in timp ce încetul cu încetul doresc sa ne obișnuiască cu imaginea imigrantului. Probabil urmează sa aflam intr-un manual viitor ca Ali e musulman si nu mănâncă porc?
Fii primul care comentează