Prezența la Vot și niște apelurile telefonice cu mesaje electorale. Ce se urmărește ?
Ca în fiecare an de la „revoluția digitală” încoace, o parte importantă a campaniei electorale s-a mutat în zona mesajelor primite pe telefon, Mail, FaceBook, WhatsApp acesta tactică pare a avea un singur scop, anume „mobilizarea electoratului pentru vot”. Presa şi formatorii de opinie au lansat acuzaţii în dreapta şi stânga privind anume mesaje care şi-ar fi dorit fie a dezinforma fie a convinge oameni să “nu meargă la vot”. În realitate toate mesajele prezente în spaţiul public au urmărit un singur scop: prezenta la vot.
Vezi: aici exemplu
Stalin si Prezenta la Vot
Pasionaţii de istorie ar trebui să cunoască celebrul dicton atribuit lui Iosif Vissarionovici Stalin „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile”. Prin urmare lupta cea mare s-a dat dintotdeauna, din perspectiva celor de la butoane, nu pentru convingerea electoratului să voteze un anumit partid, ci pentru stimularea cetăţenilor să iasă la vot şi să voteze cu oricine.
Puţină lume ştie că votul „secret” este o invenţie recentă chiar foarte recentă, timp te secole votul era asumat public de cetăţeanul „liber” care vota prin ridicarea manii drepte, sau mai târziu prin iscălirea numelui său pe o listă a susţinătorilor unui candidat sau unei propuneri.
Cetăţenii au fost îndoctrinaţi că votul este o treabă „ruşinoasă” care trebuie făcută doar în “ascuns” iar astfel cei care “număra voturile” au fost scutiţi de a da orice explicaţii.
Dacă analizăm puţin strategia “alege răul mai mic”, aplicată în ultimii 30 de ani, observăm că ideea să îţi fie “rusie cu votul tău” nu este o figură de stil.
Prin urmare cetăţenii au fost puşi în faţa unei situaţii în care să nu aibă altă variantă decât să accepte rezultat votului fără discuţii suplimentare.
Unde merge votul nostru ?
În ziua de astăzi numărătoarea votului în secţii se face în mod indiscutabil corect, voturile pleacă de la secţii în saci sigilaţi cu procese verbale semnate de toţi membrii comisiei, voturile ajung în centre locale unde toate datele sunt centralizate tot corect. Problema astăzi, apare când toate aceste date sunt introduse într-un sistem informatic care dă rezultatul dorit.
Lupta cea mare se dă pentru mobilizarea “prostimii” la vot, astfel cu cât mai mulţi cetăţeni vin şi îşi pun semnătura că “au votat” cu atât maja în care se pot face manevre este mai mare. Spre exemplu dacă s-ar prezentat doar 10 cetăţeni care ar votat dintre 6-7 partide, nu se vor putea face prea multe combinaţii. În aceste “combinaţii” intra voturile nule (puse albe în urnă), anulate (mai multe stampile), voturile pentru “favoriţi” şi voturile pentru “partidele mici”. Dar dacă se prezintă 1 milion de votanţi care aleg, in secret, între 6-7 partide se vor putea face numeroase combinaţii.
Cum s-a ajuns la votul secret?
În Antichitate cetăţenii liberi care erau şi proprietari de pământ şi aveau stagiul militar satisfăcut aveau două drepturi fundamentale ce îi separa de sclavi, anume aveau dreptul să poarte arma şi aveau dreptul să voteze liber şi direct chestiunile ce priveau “cetatea”. Votul se făcea prin ridicarea mâinii drepte, acolo unde erau mai multe braţe ridicate într-acolo înclină şi decizia, falsificarea era imposibilă.
În perioadele mai aproape de noi, a aparut votul cenzitar, prin urmare votau doar proprietari de moşii iar aceştia se iscăleau pe o listă pentru susţinerea unui candidat sau a unei propuneri, falsificarea era posibilă dar mult mai greu de realizat.
Ajungem şi în perioada contemporană când toată lumea votează, votul e “secret” iar nimeni nu are voie să te întrebe cu cine ai votat căci cetăţenii sunt îndoctrinaţi să le fie ruşine cu votul lor. Milioane de oameni votează “în secret” iar un program decide cine a ieşit învingător, fraudarea este teoretic foarte simplă iar verificarea independentă a rezultatului este imposibilă. Asa Prezența la Vot a ajuns să fie factorul determinant.
Prezența la Vot
Puţină lume ştie că un cetăţean cu drept de vot nu poate verifica dacă a fost “prezent” sau “absent” la ultimele alegeri, de verificarea înregistrării corecte a votului sau nici nu poate fi vorba. Politicienii au reuşit să facă toată treaba asta inventând un aşa zis “drept” la un vot secret, o naţiune care în antichitate ar fi fost la fel de repulsivă şi ruşinoasă ca o lovitură dată pe la să spate.
Cu ocazia alegerilor locale din Bucureşti 2020 redactorul şef al publicaţiei online Războiul Informaţional, care locuieşte în sectorul 1, Bucureşti, a primit un apel, aparent bizar. Persoana care a efectuat apelul s-a recomandat a fi din partea “Primarului Tudorache” şi anunţa că: USR-ul votează masiv pe liste suplimentare. Aparent se urmărea mobilizarea susţinătorilor P.S.D care iritaţi de vestea primită s-ar fi dus să voteze anti-USR, asta dacă persoanele sunate nu ar fi fost susţinătoare P.N.L sau USR, în acest caz respectivii enervaţi de “tupeul” PSD s-ar fi dus să voteze anti-PSD. Oricum scopul era atins lumea se prezentă la vot şi manevrele cu votul nule, anulate, partide mici etc. deveneau posibile.
Întreaga luptă este dată pentru prezenţa la vot, dacă în secţiile de vot ar bate vântul şi urnele ar fi goale nu ar exista materialul necesar pentru “numărătoarea votului”. Lupta electorală se da între “oameni sistemului” toţi provin din aceeaşi matcă anume FSN, toţi au stat pe lângă câte un securist şi la un momentdat au roit şi şi-au făcut propriile partide şi partidulețe, asociaţii şi fundaţii. Scopul votului în momentul de faţă este legitimarea sistemului şi nu schimbarea lui.
Scurt istoric – cum am ajuns aici
În 1989 s-a înfiinţat FSN-ul din care mai târziu a roit PD-ul lui Petre Roman care la momentul potrivit a infestat PNTCD-ul şi PNL-ul. Singurul partid unde mai părea că patrioţi ocupă o proporţie importantă, anume PNTCD-ul a fost infestat de foşti bolşevici care au impus excluderea legionarilor şi primirea securiştilor. Cam aşa rând pe rând s-au format toate partidele politice din România.
Foşti studenţi de la Ştefan Ghiorgiu odraslele nomenclaturii bolşevice au fondat “o societate civilă” un termin plagiat din Marx pe care şi acesta îl preluase cu neruşinare din economia politică a lui François Quesnay, Leviatanul lui Thomas Hobbes, scrierile lui John Locke şi ceva mai târziu de la Herbert Spencer. Termenul nu era deloc nou şi îi putem găsi originile la Aristotel care a propus o „societate politica”, din păcate termenul a fost deturnat de marxişti şi a ajuns să camufleze un întreg grup de mişcării, anarhiste, anti-sociale, anti-clericare etc
Puţină lume ştie că ideea de societate civilă în ţările foste comuniste a fost practic impus prin intermediul FNI şi al Bănci Mondiale în cadrul unui program numit Washington Consensus care mai includea şi privatizarea sau desfiinţarea marilor companii de stat.
Si asa a început sa fie scrisa „istoria”
Aşa a apărut GDS (Grupul de Dialog Social) o organizaţie despre care jurnalistul Victor Ronce ne spune că a fost fondată de Liiceanu împreună cu un spion KGB şi un agent maghiar.
Presa “liberă şi independentă” a fost fondată în românia de personaje precum Adrian Sârbu şi Dan Voiculescu şi uite aşa foşti securişti au acaparat toate pătrăţelele de pe tablă de şah.
Din FSN au izvorât toate partidele politice, din GDS toate organizaţiile cu nume bombastice precum: Societatea Academică Romana, Pro-Democratia sau Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului “comitetul Helsinki”, iar in SOŢI (prima televiziune “independenta”) îşi au originea toate televiziunile Antena 1, ProTv, etc.
George Soros a promovat puternic prin intermediul unor foşti nomenclaturişti termenul de „societate civilă„, cu sute de ong-uri. Astfel cu ocazia oricărei acţiuni civice te vei lovi peste tot de “ei”. Odată, în centru atenţiei erau personajul precum Claudiu Crăciun ajuns profesor la SNSPA, astăzi activiştii zilei sunt Mariam Morosanu zis Ceauşescu, Malin Bot, Cristian Dide sau Sandy zis “bătăuşul”.
Astfel când apare câte o chestiune “sensibilă” precum imigraţia, referendum pentru familie, carantina sau prezenţa la vot toate entităţile şi personajele susnumite se vor alinia şi vor transmite acelaşi mesaj. Suntem singura ţară din lume în care nu avem nici un fel de opoziţie, nu avem un partid euro-sceptic nu avem un partid conservator care să se opună măcar formal imigraţiei, drepturilor LGTB, vaccinări obligatorii ertc.
Prezența la Vot necesara ca oxigenul pentru sistem
Iar de fiecare alegeri ni-se pun pe masa opţiunile preferate de sistem, toate televiziunile şi ong-urile îi prezintă pe respectivii ca “favoriţi” iar restul cetățenilor fără nici un sprijin din interiorul sistemului nu au nici o șanță. Anul acesta ca şi în anii trecuţi există câţiva candidaţi pe care nu i-a menţionat nimeni, toate entităţile mai sus enumerate păreau decise asupra anumitor candidați, tot ce aveau nevoie este mobilizarea noastră la vot.
După ce strategia isi va atinge obiectivul iar prezența la vot dorita va fi atinsă alte personaje vor fi băgate in fata, personaje care „ne vor dezamăgi” si atunci cetățenii vor fi chemați din nou sa ii schimbe cu alți oameni ai sistemului.
***
Fii primul care comentează