In cursul mineriadei din iunie 1990, Viorel a fost batut in mod salbatic de mineri, a fost la un pas de moarte. Transportat in Germania, a fost salvat dupa o spitalizare de vreun an de zile. Din aceasta cauza, este subiectiv. Interviul prezentat necesita multe comentarii – voi face citeva. A patra mineriada, cea din septembrie 1991, a fost justificata. Explicatia am aflat-o in 1997, in cursul procesului lui Miron Cosma si Silviu Octavian Popescu, dar nici un ziarist nu a scris asta. Inainte de 1989, orice miner cu vechime avea la CEC suma de 80.000 lei (echivalentul unui autoturism Dacia 1300). De ce? Pentru ca in cazul unui accident mortal in mina, familia minerului sa se poata intretine timp de 3 ani. Sub Petre Roman, ne-am confruntat cu o inflatie galopanta. Banii cu care in urma cu nici doi ani se putea cumpara o masina, acum mai valorau cit o bicicleta. Minerii au venit in Bucuresti minati de deznadejde, nu chemati de Iliescu. Au venit sa-i dea jos pe Iliescu si pe Roman (care déjà initiase distrugerea economiei nationale) – au reusit sa-l dea jos doar pe Roman. Sint lucruri pe care le cunosc foarte bine intrucit am tras niste sfori sa fiu numit avocatul din oficiu al lui Silviu Octavian Popescu, fugit din tara – si l-am aparat pina cind mi-a interzis Curtea Constitutionala (asta este o alta poveste, despre care am scris). Siviu a fost condamnat la 5 ani de inchisoare fara sa aibe avocat, ceea ce era obigatoriu! Multe incalcari de procedura, de care instanta de recurs nu a tinut cont. Vai de mama ei de curte constitutionala, vai de mama ei de justitie romana! Mii de bucuresteni s-au alaturat minerilor, in fruntea lor fiind Silviu Octavian Popescu. Cind minerii au incercuit palatul Cotroceni, printre bucurestenii prezenti se aflau si prietenii mei, celebrii revolutionari Nica Leon si Ion Gitlan. Daca in acea zi de 25 sept. (din cite imi aduc aminte) nu as fi fost plecat din Bucuresti la o masa rotunda pe marginea drepturilor omului, as fi fost si eu prezent. Viorel spune (nu stiu de unde a scos-o!) ca Silviu a fost securist. Nici vorba! Silviu a fost ofiter de tancuri si, dupa cum stiu, pe 21 dec. 1989 a fost arestat fiindca a refuzat sa traga in manifestanti. La proces, Ion Gitlan (pe care l-am adus ca martor) a declarat intr-un mod emotionant: “Daca toti ofiterii ar fi procedat ca Siviu Popescu, fiul meu Mihai ar fi trait si azi!”. Apoi, la inceputul lui 1990, alaturi de alti tineri ofiteri de armata, Silviu a luat parte la infiintarea CADA – a fost dat afara din armata. Tragic destin: arestat sub Ceausescu, dat afara din armata sub Iliescu, condamnat sub Constantinescu! Viorel mai declara senin ca jandarmul Nicolae Lazar a murit in urma arsurilor provocate de o sticla incendiara aruncata de mineri. Dar asta de unde a scos-o? Nimeni nu stie cine a aruncat sticla incendiara, iar cocktailurile Molotov tineau de gherila bucuresteana, nu minereasca. Asta inseamna sa fii subiectiv. In iunie 2000, la o masa rotunda la Neptun (chiar in sala in care Constantinescu semnase tratatul tradator de tara cu Ucraina), a fost prezent si Romeo Beja, adjunctul lui Miron Cosma. A venit la mine sa-si ceara scuze pentru mineriada mare (14-15 iunie 1990), dar au fost manipulati si infiltrati. I-am spus ca stiu. Ar mai fi multe de spus, dar ar insemna sa ma repet intrucit le-am scris de mult in diferite articole.
In cursul mineriadei din iunie 1990, Viorel a fost batut in mod salbatic de mineri, a fost la un pas de moarte. Transportat in Germania, a fost salvat dupa o spitalizare de vreun an de zile. Din aceasta cauza, este subiectiv. Interviul prezentat necesita multe comentarii – voi face citeva.
A patra mineriada, cea din septembrie 1991, a fost justificata. Explicatia am aflat-o in 1997, in cursul procesului lui Miron Cosma si Silviu Octavian Popescu, dar nici un ziarist nu a scris asta. Inainte de 1989, orice miner cu vechime avea la CEC suma de 80.000 lei (echivalentul unui autoturism Dacia 1300). De ce? Pentru ca in cazul unui accident mortal in mina, familia minerului sa se poata intretine timp de 3 ani. Sub Petre Roman, ne-am confruntat cu o inflatie galopanta. Banii cu care in urma cu nici doi ani se putea cumpara o masina, acum mai valorau cit o bicicleta. Minerii au venit in Bucuresti minati de deznadejde, nu chemati de Iliescu. Au venit sa-i dea jos pe Iliescu si pe Roman (care déjà initiase distrugerea economiei nationale) – au reusit sa-l dea jos doar pe Roman.
Sint lucruri pe care le cunosc foarte bine intrucit am tras niste sfori sa fiu numit avocatul din oficiu al lui Silviu Octavian Popescu, fugit din tara – si l-am aparat pina cind mi-a interzis Curtea Constitutionala (asta este o alta poveste, despre care am scris). Siviu a fost condamnat la 5 ani de inchisoare fara sa aibe avocat, ceea ce era obigatoriu! Multe incalcari de procedura, de care instanta de recurs nu a tinut cont. Vai de mama ei de curte constitutionala, vai de mama ei de justitie romana!
Mii de bucuresteni s-au alaturat minerilor, in fruntea lor fiind Silviu Octavian Popescu. Cind minerii au incercuit palatul Cotroceni, printre bucurestenii prezenti se aflau si prietenii mei, celebrii revolutionari Nica Leon si Ion Gitlan. Daca in acea zi de 25 sept. (din cite imi aduc aminte) nu as fi fost plecat din Bucuresti la o masa rotunda pe marginea drepturilor omului, as fi fost si eu prezent.
Viorel spune (nu stiu de unde a scos-o!) ca Silviu a fost securist. Nici vorba! Silviu a fost ofiter de tancuri si, dupa cum stiu, pe 21 dec. 1989 a fost arestat fiindca a refuzat sa traga in manifestanti. La proces, Ion Gitlan (pe care l-am adus ca martor) a declarat intr-un mod emotionant: “Daca toti ofiterii ar fi procedat ca Siviu Popescu, fiul meu Mihai ar fi trait si azi!”. Apoi, la inceputul lui 1990, alaturi de alti tineri ofiteri de armata, Silviu a luat parte la infiintarea CADA – a fost dat afara din armata. Tragic destin: arestat sub Ceausescu, dat afara din armata sub Iliescu, condamnat sub Constantinescu!
Viorel mai declara senin ca jandarmul Nicolae Lazar a murit in urma arsurilor provocate de o sticla incendiara aruncata de mineri. Dar asta de unde a scos-o? Nimeni nu stie cine a aruncat sticla incendiara, iar cocktailurile Molotov tineau de gherila bucuresteana, nu minereasca. Asta inseamna sa fii subiectiv.
In iunie 2000, la o masa rotunda la Neptun (chiar in sala in care Constantinescu semnase tratatul tradator de tara cu Ucraina), a fost prezent si Romeo Beja, adjunctul lui Miron Cosma. A venit la mine sa-si ceara scuze pentru mineriada mare (14-15 iunie 1990), dar au fost manipulati si infiltrati. I-am spus ca stiu.
Ar mai fi multe de spus, dar ar insemna sa ma repet intrucit le-am scris de mult in diferite articole.