29 de ani de la „mineriada din septembrie 1991” Ene Viorel interviu exclusiv, tot adevărul de la Mineriadă
S-au împlinit 29 de ani de la atacul minerilor din septembrie 1991 pe când Băsescu era ministru al Transporturilor şi Ion Iliescu preşedinte. Mineri erau conduşi de liderul lor sindical, Miron Cozma, acesta se pare că a venit ca şi în 1990 tot la chemarea lui Ion Iliescu.
În ziua de 25 septembrie 1991, în jurul orei 10.00, cca 10.000 minerii din Valea Jiului şi din alte bazine miniere au ajuns în Gara Băneasa din București, cu mai multe garnituri de tren. Mineri erau conduşi de liderul lor sindical, Miron Cozma, au urmat mai multe încercări de faţadă ale premierul și președintelui Ion Iliescu de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație.
Ajunşi în Piața Victoriei, minerii au cerut o întâlnire cu prim-ministrul Petre Roman, care nu a onorat revendicarea. Mineri, după ce au constatat că Petre Roman nu va apărea în mijlocul lor, şi-au schimbat motivul pentru care ar fi venit iniţial și au cerut demisia primului ministru. Minerii ar fi dorit, se spune, ca primul ministru să coboare în mijlocul lor.
Au apărut conflicte cu forţele de jandarmi de la Guvern, mineri au răspuns atacând violent Guvernul. Spre seară minerii, conduși de Miron Cozma, s-au îndreptat spre Televiziunea Română și mai apoi spre Piața Universității unde au cauzat distrugeri la hotelul Intercontinental. Mineri au cerut iniţial şi demisia şi a lui Iliescu dar după ce au făcut o vizită la Palatul Cotroceni pentru a discuta cu el, au renunţat la aceasta revendicare.
Petre Roman şi-a dat demisia şi mineri s-au retras după ce au primit promisiuni ferme că revendicările lor de natura socială şi economică, vor fi satisfăcute. În urmă au lăsat importante devastări, 455 de răniți, dintre care 50 au necesitat spitalizare, 3 morți din București și unul din orașul Vulcan.
La 29 de ani
La 29 de ani de la mineriada doar asociaţia Victimelor Mineriadelor au organizat o modestă ceremonie. După momentul depuneri florilor şi aprinderi unor lumânări Viorel Ene preşedintele asociaţiei Victimele Mineriadelor ne-a acordat un interviu în exclusivitate în care prezintă pe scurt evenimentele din 1991.
În acest interviu domnul Viorel Ene face o serie de afirmaţii șocante despre Doru Mărieși şi protestatarul Rezist Moroșanu Marian zis şi Ceauşescu. În legătură cu afirmaţiile făcute în interviu Viorel Ene ne-a precizat că are dovezi care ni-le poate pune la dispoziţie la o dată ulterioară, acesta zi fiind una dedicată comemorării.
La 29 de ani de la tragicele evenimente nici un trust de presa nu a fost interesat sa vina la comemorare!
***
In cursul mineriadei din iunie 1990, Viorel a fost batut in mod salbatic de mineri, a fost la un pas de moarte. Transportat in Germania, a fost salvat dupa o spitalizare de vreun an de zile. Din aceasta cauza, este subiectiv. Interviul prezentat necesita multe comentarii – voi face citeva.
A patra mineriada, cea din septembrie 1991, a fost justificata. Explicatia am aflat-o in 1997, in cursul procesului lui Miron Cosma si Silviu Octavian Popescu, dar nici un ziarist nu a scris asta. Inainte de 1989, orice miner cu vechime avea la CEC suma de 80.000 lei (echivalentul unui autoturism Dacia 1300). De ce? Pentru ca in cazul unui accident mortal in mina, familia minerului sa se poata intretine timp de 3 ani. Sub Petre Roman, ne-am confruntat cu o inflatie galopanta. Banii cu care in urma cu nici doi ani se putea cumpara o masina, acum mai valorau cit o bicicleta. Minerii au venit in Bucuresti minati de deznadejde, nu chemati de Iliescu. Au venit sa-i dea jos pe Iliescu si pe Roman (care déjà initiase distrugerea economiei nationale) – au reusit sa-l dea jos doar pe Roman.
Sint lucruri pe care le cunosc foarte bine intrucit am tras niste sfori sa fiu numit avocatul din oficiu al lui Silviu Octavian Popescu, fugit din tara – si l-am aparat pina cind mi-a interzis Curtea Constitutionala (asta este o alta poveste, despre care am scris). Siviu a fost condamnat la 5 ani de inchisoare fara sa aibe avocat, ceea ce era obigatoriu! Multe incalcari de procedura, de care instanta de recurs nu a tinut cont. Vai de mama ei de curte constitutionala, vai de mama ei de justitie romana!
Mii de bucuresteni s-au alaturat minerilor, in fruntea lor fiind Silviu Octavian Popescu. Cind minerii au incercuit palatul Cotroceni, printre bucurestenii prezenti se aflau si prietenii mei, celebrii revolutionari Nica Leon si Ion Gitlan. Daca in acea zi de 25 sept. (din cite imi aduc aminte) nu as fi fost plecat din Bucuresti la o masa rotunda pe marginea drepturilor omului, as fi fost si eu prezent.
Viorel spune (nu stiu de unde a scos-o!) ca Silviu a fost securist. Nici vorba! Silviu a fost ofiter de tancuri si, dupa cum stiu, pe 21 dec. 1989 a fost arestat fiindca a refuzat sa traga in manifestanti. La proces, Ion Gitlan (pe care l-am adus ca martor) a declarat intr-un mod emotionant: “Daca toti ofiterii ar fi procedat ca Siviu Popescu, fiul meu Mihai ar fi trait si azi!”. Apoi, la inceputul lui 1990, alaturi de alti tineri ofiteri de armata, Silviu a luat parte la infiintarea CADA – a fost dat afara din armata. Tragic destin: arestat sub Ceausescu, dat afara din armata sub Iliescu, condamnat sub Constantinescu!
Viorel mai declara senin ca jandarmul Nicolae Lazar a murit in urma arsurilor provocate de o sticla incendiara aruncata de mineri. Dar asta de unde a scos-o? Nimeni nu stie cine a aruncat sticla incendiara, iar cocktailurile Molotov tineau de gherila bucuresteana, nu minereasca. Asta inseamna sa fii subiectiv.
In iunie 2000, la o masa rotunda la Neptun (chiar in sala in care Constantinescu semnase tratatul tradator de tara cu Ucraina), a fost prezent si Romeo Beja, adjunctul lui Miron Cosma. A venit la mine sa-si ceara scuze pentru mineriada mare (14-15 iunie 1990), dar au fost manipulati si infiltrati. I-am spus ca stiu.
Ar mai fi multe de spus, dar ar insemna sa ma repet intrucit le-am scris de mult in diferite articole.