Chiar dacă legea de revizuire a art. 48 din Constituție nu a fost aprobată prin referendum, apreciez că lucrurile au fost tranșate chiar de Curtea Constituțională prin două decizii.
Av. Alexandru Iavorschi
Constituție nu se schimbă
Prin Decizia CCR nr. 580 din 20 iulie 2016 asupra iniţiativei legislative a cetăţenilor intitulate „Lege de revizuire a Constituţiei României”, publicată în Monitorul Oficial nr. 857 din 27.10.2016, instanţă de contencios constituţional a statuat următoarele:
“42. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, prin noţiunea „a suprima” se înţelege „a face să dispară, a înlătura, a elimina, a anula”. Examinând redactarea art. 48 alin. (1) din Constituţie, propusă de iniţiatorii revizuirii, Curtea constata că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, elimine ori anuleze instituţia căsătoriei. De asemenea, toate garanţiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituţional de referinţă, rămân neschimbate.
Prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „intre un bărbat şi o femeie”, se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului.
În anul 1991, când Constituţia a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea să tradiţională, de uniune între un bărbat şi o femeie. Această idee este susţinută de evoluţia ulterioară a legislaţiei în materia dreptului familiei din România, precum şi de interpretarea sistematică a normelor constituţionale de referinţă. Astfel, art. 48 din Constituţie defineşte instituţia căsătoriei în corelaţie cu protecţia copiilor, deopotrivă „din afara căsătoriei” şi „din căsătorie”. Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepţia legiuitorului constituant în privinţa căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită că uniunea dintre un bărbat şi o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naşte copii.”
Teza este reluată:
Teza este reluată şi în păr. 29 din Decizia 539 din 17 septembrie 2018 asupra constituţionalităţii Legii de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial nr. 798 din 18.09.2018:
“29. Analizând conformitatea modificării propuse cu prevederile alin. (2) al art. 152 din Legea fundamentală, referitoare la interdicţia suprimării vreunui drept sau libertăţi fundamentale sau a garanţiilor acestora, Curtea a examinat redactarea art. 48 alin.(1) din Constituţie, în forma propusă de iniţiatorii revizuirii, prin raportare la definiţia noţiunii „a suprima”, şi a constatat că aceasta nu este de natură să facă să dispară sau să înlăture, să elimine ori să anuleze instituţia căsătoriei şi ca toate garanţiile dreptului la căsătorie, astfel cum sunt consacrate în textul constituţional de referinţă, rămân neschimbate.
Prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu sintagma „intre un bărbat şi o femeie” se realizează doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului consacrat în Constituţia din anul 1991 (în acest sens, a se vedea considerentele cuprinse la paragrafele 36-42 din Decizia nr. 580 din 20 iulie 2016).”
Prin Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natura constituţională dintre ministrul justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 07.06.2018, instanţă de contencios constituţional a statuat următoarele:
“81. […] Curtea trebuie să identifice voinţa constituantului originar, împreună cu motivaţiile care au stat la baza acesteia, apelând, astfel, la metoda istorică de interpretare. În măsura în care această voinţă este neechivocă şi nesusceptibila de interpretări, Curtea nu se poate îndepărta de la voinţa constituantului originar, în sensul că, prin mijlocirea altor metode de interpretare, să dea o nouă/altă interpretare textului constituţional în discuţie, pentru că altminteri s-ar substitui legiuitorului constituant originar. Or, interpretarea nu este o activitate generatoare de norme juridice, ci de explicitare a acestora [a se vedea, cu privire la interpretarea normelor juridice, Decizia nr.619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, par. 30, și Decizia nr. 61 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 30 martie 2017, par. 36].”
Or, prin Deciziile CCR 580/2016 şi 539/2018, Curtea nu face decât să ţină cont de intenţia/voinţa legiuitorului originar, potrivit căruia sintagma „între soţi” nu poate avea decât semnificaţia „intre un bărbat şi o femeie”, aşa cum am demonstrat supra.
Rămâne cum am stabilit…
de Av. Alexandru Iavorschi
N. red.: Raționamentul d-lui avocat, fără îndoială corect juridic, ignoră ideologizarea Curților de judecată. Spre exemplu, în SUA, 5 din cei 9 judecători ai Curții Supreme au reușit să identifice în Constituția SUA, scrisă acum mai bine de 2 secole, un drept la … căsătoria între persoane de același sex.
Scriam la vremea respectivă:
„Curtea Supremă a SUA a decis, în 2013, când a judecat neconstituţionalitatea legii federale care definea căsătoria că uniunea intre un bărbat şi o femeie (acum abrogata), că statele care formează SUA au jurisdicţie exclusivă în materie de legislaţie a familiei. Cu toate acestea, prin decizia din iunie 2015. în cauza Obergefell contra Hodges, Curtea a anunţat nu doar ca în Constituție exista un drept la “căsătorie” între persoane de acelaşi sex, ci mai mult, că statele NU au de fapt dreptul de a-şi stabili singure legile în această materie.
Judecătorul Antonin Scalia nota în opinia sa separată la decizia Obergefell: „Hotărârea de astăzi […] este cea mai amplă extensie de până acum (și cea mai amplă extensie imaginabilă) a pretinsei puteri a Curții de a crea libertăți pe care constituția și amendamentele sale neglijează să le menționeze. Această practică de revizuire constituțională de către un comitet de nouă persoane […] răpește oamenilor cea mai importantă libertate care le-a fost conferită prin Declarația de Independență și câștigată în Revoluția de la 1776: libertatea de a se autoguverna.”
Iar judecătorul-șef John Roberts scria la rândul său în opinia separată la aceeași decizie:
„Dacă sunteți printre numeroșii americani – de oricare orientare sexuală – care favorizează expansiunea căsătoriei unisex, sărbătoriți cu toate mijloacele decizia de astăzi. Sărbătoriți atingerea unui țel dorit. Sărbătoriți oportunitatea de a avea o nouă expresie a angajamentului față de un partener. Sărbătoriți disponibilitatea noilor beneficii. Dar nu sărbătoriți Constituția. [Decizia] nu a avut nimic de-a face cu aceasta.”
Există vreun motiv, măcar unul, pentru a crede că rețeta nu va fi aplicată și în România iar considerentele Deciziilor invocate de dl. avocat mai sus, negate sau ignorate, atunci când judecătorii-activiști vor deține majoritatea și în Curtea Constituțională de la București?
Fii primul care comentează