Se doreşte înlocuirea românilor cu „sclavi”

Sclavii unor noi plantaţii

înlocuirea românilor
înlocuirea românilor

Comerțul cu sclavi re-incepe cu pactul ONU pentru migrație de la Marrakesh, înlocuirea românilor a început

De ceva timp, suntem bombardaţi cu o serie de concepte şi idei bizare; aduse parcă dintr-un univers paralel. Precum ideea cretinoidă că a fi „naţionalist” înseamnă a fi îndrăgostit de Putin, sau a fi simpatizant al mişcării legionare înseamnă a fi skinhead care urăşte negrii.

Sunt multe alte asemenea, dar pentru scopul acestei demonstraţii mă opresc la acestea. Aceste idei sunt importate din SUA, Franţa sau Germania, acolo Rusia e departe şi pare un tărâm exotic, acolo într-adevăr multi naţionalişti sunt în mare parte adepţi sau simpatizanţi ai politicilor putiniste, la noi unde ursul ne sufla în ceafă nu este cazul. Întreaga ideologie naţionalistă românească, şcoala ardeleană, paşoptiştii, Eminescu, Legionarii, Rezistenta Anticomunistă, dizidenta diasporei, toate au fost profund anti-rusești.

La o primă vedere am putea să credem că „analiştii” confunda respectul faţă de un adversar care îşi apără interesele naţionale, ca Orban sau Putin, cu iubirea, din păcate ar fi fost bine să fie doar o confuzie. Imbecilismul este mult mai mare, vorbim pur şi simplu de copierea copy-paste a unor texte de analiză concepute în occident care se aplică peste noi fără nici un efort intelectual.

Aici o istorioară despre cuiburile legionare mixte din Dobrogea din care făceau parte Români, Macedoni şi Tătari nu şi-ar găsi locul. Iar relatările unor astfel de şedinţe care începeau cu o rugăciune la care tătarul îşi scotea covoraşul şi se reculegea cu fața înspre Mecca iar românii şi aromânii se rugau fiecare în graiul lor, pare de ne-asimilat de neuronul progresist.

Percepții importate

În occident, percepţia despre naţionalişti este că trebuie să fie ori simpatizanți ai lui Putin ori neo-nazi rași în cap, ori amândouă. Neuronul analistului politic educat în vest atâta poate duce, iar să îl conectezi la realităţile româneşti este ca şi când ai conecta Windows la Linux. Sau mai bine spus, ca şi când ai încerca să hăcuieşti un sistem de operare Linux protejat şi criptat, cu Windows. Pentru nespecialişti, prima surpriză ar fi ca Windows nici nu poate vedea fără programe speciale partiția de sistem pe care se afla instalat Linux.

Constantin Noica a descris perfect această situaţie:

„Istoria gândirii romaneşti nu va putea fi niciodată făcută după tiparul obişnuit al istoriei, cu atât mai puţin după modelul unei istorii a gândirii apusene. Cantemir poate mărturisi pentru Neagoe Basarab; Leibniz nu va mărturisi pentru Cusanus„.

Este clar că se foloseşte pentru noi „o istorie a gândirii” apusene amestecată la repezeală cu nişte concepte est-europene de la sfârşitul anilor 90. Astfel ajungem să auzim şi să ne minunăm cum cutare investitor american venit să deschidă aici o afacere le-a amintit lucrătorilor ca părinţii lor „i-au aşteptat pe americani 60 de ani”.

Analiști lui copy-paste

În problema imigranţilor, observăm cum sunt aduse la noi, copiate fără ruşine, idei care s-au ofilit de mult în Germania, Austria, Franţa, Marea Britanie. Idei precum mâna de lucru de care „avem atâta nevoie”. Sau „specialiștii” care vor veni dintre dunele deşertului sau dintre boscheţii Africii să studieze conservatorul din România şi, evident, să adauge şi ei „ceva” la nişte diletanţii precum Bach, Beethoven, Mozart, Enescu… etc. Cum a fost şi cazul „refugiatului” din Siria care şi-a atins visul său de o viaţă să studieze conservatorul într-o ţară europeană, şi s-a făcut de râs afirmând că nu ştia de „muzică clasică”, dar nu s-a putut a se abţine să nu răspundă cu tupeu că vrea şi el să aducă ceva de la el din Siria la clasicismul european.

Cățeluși cu parul creț

Discursul pare învăţat pe de rost. Atât al politicienilor care ne vorbesc despre „mâna de lucru” şi „îmbogăţirea culturală”, cât şi al imigranţilor precum musulmancele de la SNSPA, care rugate să nu stea cu cearceaful pe cap la oră, au răspuns arogant ca ele au „drepturi”, musulmanul agresat în Ardeal întrebat de doi beţivi „când pleacă acasă” şi care răspundea tupeist că „aici e casa lui” sau “muzicantul” din Siria care nu stia de “muzica clasica”.

Discursurile acestea la noi au rezonanta unei nuci aruncate în perete, deoarece ele sunt făcute să rezoneze în alte inimi. E chiar comic cum nimeni nu realizează asta.

Povestea cu îmbogăţirea culturii e făcută să rezoneze în Statele Unite şi Canada, unde fiecare: Irlandezi, Germani, Britanici, Italieni, Africani, Chinezi, au adus aspecte distinse în civilizaţia americană. Precum muzica Jazz, pizza, whisky, bere, mâncare chinezească şi multe altele.

Procesul de etnogeneza la noi e terminat de mult, terenul cultural şi religios e deja saturat. În plus, nu vorbim să primim şi refugiaţi din Germania şi Italia şi Rusia, Spania, Portugalia, Africa şi China de la care să învăţăm, de la fiecare, câte ceva. Ci doar musulmani săraci si analfabeți din Orientul apropiat şi Africa, atât.

Sclavii unor noi plantaţii

Povestea cu forţa de muncă este un import de prostie. Noi nu suntem o populaţie de bătrâni de care să nu aibă cine să aibă grijă. Noi suntem o ţară din care se presupune că au plecat temporar sau definitiv cca. 7 milioane de cetăţeni. Ani de zile ne-au spus că nu avem destule joburi pentru tinerii români. Băsescu însuşi a spus: „plecaţi, plecaţi, plecaţi”. Iar acum, la un presupus deficit de câteva zeci de mii de locuri de muncă, o nimica toată raportat la câţi au plecat, Guvernul vrea să facă Colonizare.

Ce se doreşte de fapt ? Nu mâna de lucru caută „investitorii” ci sclavi, asta se doreşte.

În România, salariul mediu ar fi undeva în jurul a 300 euro, un apartament modest într-o zonă bună, orășenească se închiriază cu în jur 250 euro/lună. Utilităţile ar duce la 50 euro, adică vorbim de subzistenţă. Românul obişnuit are nevoie de un salariu şi să mai facă „ceva” în plus ca să aibă bani şi de un concediu, un tratament medical, o pasiune, chiar pentru mâncare.

În aceste condiţii apare „falsa problemă” pusă într-un mod diabolic „nu avem oameni care vor să muncească”. Adică să muncească pe un salariu cât o chirie, eventual să se transforme într-o „slugă la stăpân” care să fie dispus să facă mult mai mult decât prevede contractul, iar în final să fie concediat sau să fie constrâns să plece înainte de a avea vechimea necesară unei măriri de leafă.

Românii rămaşi în ţara au devenit „pretenţioşi”, ar vrea salarii decente şi să fie trataţi corect, prin urmare minţi întunecate visează la „sclavi”. Sclavi care eventual să muncească, zi-lumina, pe o mânuţă de orez.

Totuşi, deşi această idee profund otrăvită este injectată în minţile angajatorilor, statisticile arată clar că sub 10% dintre refugiaţi ajung să aibă o integrare eficientă. Mulţi se vor mulţumi cu ajutorul acordat azilanţilor, vor face mulţi copii şi se vor folosi şi de alocaţiile acordate creşterii copiilor pentru a avea o viaţă ceva mai bună decât ce aveau acasă.

Comerțul cu sclavi

Discursul oficial nu vorbeşte de „sclavi”, dar cam asta ar fi ideea. Greşeala logica este următoarea: un român plecat la muncă în vest pleacă pe un contract. Dacă îşi pierde locul de muncă, poate ajunge să fie expulzat. „Refugiatul” nu îşi asumă nimic, şi nu are obligaţia să ofere nimic înapoi. Conform angajamentelor internaţionale, odată acceptat ca azilant, el nu poate fi „extrădat” înapoi în ţara de origine. Prin urmare, dacă nu va munci niciodată, nimeni nu îl va putea „trimite înapoi”. Adică între primirea de „refugiaţi” şi ocuparea locurilor de muncă nu exista corelare directă. Chiar referitor la cei 10% care se vor integra, nu avem nici o garanţie că după ce statul va investi în ei o sumă considerabilă în educarea şi europenizarea lor, nu vor prefera 2000 de euro în Germania celor 300 din România.

Reţeta e simplă: vom rămâne cu neintegraţii, iar dacă cineva crede în discursul că aceștia „nu vor rămâne aici” avem veşti proaste. Refugiaţii acceptaţi într-o ţară europeană vor putea, într-adevăr, circula în întreaga Uniune Europeană. Dar, atenţie!, când vor fi prinşi comiţând infracţiuni sau vagabondând în alte state ei vor fi trimişi în statul care le-a acordat azilul. Nu vor fi trimişi înapoi dacă se integrează şi nu fac probleme. Cu alte cuvinte, România, ca stat mai sărac al UE, va ajunge o rezervaţie unde refugiaţii care se pot integra vor merge mai departe, cu restul ne vom spăla pe cap.

Colonizare

Prin aducerea de refugiaţi, UE face ce a făcut şi Imperiul Roman, ce s-a făcut şi cu saşii, şvabii şi secuii în Ardeal. Este adusă o populaţie străină să o înlocuiască pe cea existentă. Românii europenizaţi vor pleca în vest, iar în ţările din est România, Bulgaria, Polonia, Ungaria s-ar dori înfiinţarea unor colonii. Românii europenizaţi şi calificați să plece „în afara”, iar aici eventual să existe „plantaţii” uriaşe cu „sclavi”. Statele din jurul nostru încep să se opună, la noi nu exista nici putere, nici opoziţie, nici presă „independentă”. Toate protestele, demersurile şi acţiunile în instanţă ale adevăratei societăţi civile sunt total ocultate. Deja trei acţiuni de protest au fost ocultate de mass-media.

Chiar că nu există alt mod de a defini colonizarea decât acesta, iar o colonie docilă în inima Europei, departe de războaie şi molime, chiar nu este o idee imposibilă.

O altă manipulare folosită în această etapă de pre-colonizare este apelarea la cunoscuta ospitalitate românească, sugerându-se că „ne-am pierdut ospitalitatea?”. Răspunsul cel mai bun vine din zicala: „musafirii vin dar mai şi pleacă”. Ospitalitatea se referă la grija faţă de călător, de un om care a pierdut trenul, care s-a rătăcit. Nicidecum a îţi expune permanent familia sau ţara permanent unor necunoscuţi.

Încă din anul 2016, europarlamentarul român Laurențiu Rebega avertiza că:

”se urmărește înlocuirea populației autohtone a României cu o populație de refugiați/migranți veniți de te miri unde”.

Din anul 2016 Rebega a explicat procesul:

”românii, care sunt cât de cât calificați, sunt albi și creștini (valabil și pentru Bulgaria), ar urma să plece și să fie asimilați în statele occidentale, iar țările lor de origine (România, Bulgaria) să fie populate cu imigranți care să accepte fără probleme situația de aici și salariile de astăzi. În acest mod, România devine efectiv o colonie care-și va păstra atractivitatea pentru Occident atât ca piață de desfacere, cât și că țară cu forță de muncă foarte ieftină și care, în plus, nu va crea probleme de guvernare întrucât compoziția etnică, religioasă, precum și reperele culturale vor fi modificate radical.”

O „teorie conspiraţionistă”

Iar dacă doriţi o mică teorie conspiraţionistă, iat-o: odată cu aducerea de refugiaţi, oricine va putea fi asasinat la comandă, tot ce va fi nevoie va fi „un mic atentat terorist”. Eventual câteva victime „colaterale” şi opozantul principal al „cui nu trebuie”, ucis de un individ care strigă „allah ak bar”. Individ care, foarte convenabil, va fi împuşcat de trupele speciale câteva străzi mai încolo.

Sursa:

Video Sirian DigiTV

 

Razboiulinformational

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*