30 de ani de la Mineriada 13-15 iunie 1990, au avut loc mai multe evenimente

Mineriada 13-15 iunie 1990

 118 vizualizări

Mineriada 13-15 iunie 1990
Mineriada 13-15 iunie 1990

La 30 de ani de la Mineriada 13-15 iunie 1990, au avut loc mai multe evenimente

 S-au împlinit 30 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, cel mai violent episoade din istoria postdecembristă care a oprit brutar cele 52 de zile de proteste ale fenomenului Piaţa Universităţii.

După evenimentele din 1989 studenţii din Bucureşti şi o parte din opoziţie erau profund nemulţumiţi de evidenta preluare a puterii de către fostele cadre conspirate ale agenturii sovietice din România. Au avut loc numeroase marşuri şi mitinguri, fără a se obţine nimic. În urma unui incident violent petrecut în timpul unui marş dinspre Televiziune spre Piaţa Universităţii, pe 22 aprilie protestatarii au blocat şi ocupat ceea ce avea să devină pentru 52 de zile Zona Liberă de Neocomunism a României.

IMG 20200613 140826 1 300x225 - 30 de ani de la Mineriada 13-15 iunie 1990, au avut loc mai multe evenimente
                   Fotograful Nic Hanu rememorând evenimentele

 Pe 24 aprilie, Liga Studenţilor din Universitatea Bucureşti, în frunte cu Marian Munteanu, a deschis Balconul Universităţii, care avea să devină amvonul Pieţei Universităţii. De acolo, dintre portretele lui Mihai Eminescu şi cu o Icoană a Maicii Domnului deasupra, adusă de la Mănăstirea Putna, au vorbit preoţi, intelectuali, deţinuţi politici, simpli romani sau personalităţi din străinătate care s-au solidarizat cu demonstranţii anticomunişti. În scurt timp s-a alăturat şi Asociaţia Studenţilor Arhitecţi activa în Institutul de Arhitectură din Piaţă şi alte organizaţii ale Ligii din Bucureşti şi din ţară, mai multe embrioane ale manifestaţiei izbucnind în centrele universitare din ţară.

De la Fenomenul Piața Universității la Mineriada

  L-a început s-au strâns circa 200 de persoane care au fost brutar înpraștiate de forţele de ordine, studenţii şi o parte a bucureştenilor s-au revoltat şi, din acel moment, în Piaţa s-au a strâns zeci de mii de manifestanţi în fiecare seară. Principala revendicare a fost pe parcursul celor 52 de zile cât a ţinut Fenomenul Piaţa Universităţii, aplicarea Punctului 8 din Declaraţia de la Timişoara, adică o lege a lustraţiei destinată foştilor activişti PCR şi cadre ale Securităţii.

 Ion Iliescu i-a acuzat pe manifestanţi că sunt „Golani” şi aşa a început fenomenul „Golaniada” după ce studentul la Arte Plastice George Roncea a confecţionat ecusoane preluate apoi de numeroşi oameni, fiecare cu specificiul lui: simplu „Golan”, „Golan doctor”, „Golan student”, „Golan profesor universitar”, „Golan Academician” – cum s-a autodenumit, de la Paris, faimosul dramaturg Eugen Ionesco. Atunci a apărut şi faimosul Imn al Golanilor, cântat de la Balconul Universităţii, cu un refren ce avea să devină celebru:

“Mai bine golan / Decât activist / Mai bine mort / Decât comunist”.

În fiecare seară se cântau cântece, şi diverse personalităţi universitare şi academice îşi declarau solidaritatea cu dezideratele protestului. Fenomenul a fost în permanenţă paşnic, iar pentru o scurtă perioadă de timp Bucureștiul a avut o agoră unde oricine putea să spună câteva cuvinte, unde a apărut şi un ziar independent şi chiar un fel de televiziune, pentru că de pe clădirea Arhitecturii se proiectau în Piaţa filme-document interzise de FSN la TVR, cum ar fi cele privind conspiraţia sovietica din decembrie 1989.

Duminica Orbului

 Pe 20 mai 1990, de „Duminică orbului” au avut loc alegerile care au fost câștigate de Ion Iliescu cu 85% din voturi și de FSN cu 66%. În urma votului care arăta într-un uriaş procent că nu se mai poate schimba nimic, organizaţiile din Piața Universităţii s-au retras oficial dar au rămas numeroşi membri ai lor, între care se aflau şi greviști ai foamei, care se stabilisire, împreună cu alţi protestatari în corturi dispuse în faţa Teatrului Naţional.

  • Represiunea

 Pe 13 iunie 1990 mai rămăseseră doar greviştii foamei şi câţiva manifestanţi care au fost atacaţi violent de forţele de ordine, Poliţie şi Armata, operându-se numeroase arestări, inclusiv din rândul studenților aflaţi în Arhitectură şi Universitate. În urma protestelor generate imediat de violenta cu care au fost trataţi greviştii foamei şi ilegalitatea de a fi arestaţi studenţi fără nici o vina, FSN-ul a adus în Piaţa sute de muncitori de pe platforma IMGB, care se dedau la distrugeri încercând să intimideze studenţii şi protestatarii. Acestea scandau lozinci ca s-au întipărit în mintea participanților la aceste triste evenimente:

IMGB face ordine”, “Moarte intelectualilor!” şi “Noi muncim, nu gândim!”

 Acest fapt a enervat şi mai rău studenţi şi bucureştenii care s-au întors în piaţă în număr mare. Se părea dintr-o dată că Piaţa Universităţii avea să renască, dar Ion Iliescu şi Petre Roman aveau alte planuri.

 Forţele de ordine şi securiştii lor şi-au incendiat propriile autobuze, conform unei înregistrări ajunse în presă, la Radio Contact, care se afla pe atunci în Arhitectură. Totodată aveau să fie înscenate incidente la sediul Poliţiei, Ministerului de Interne şi Televiziune, urmate de împuşcarea unor oameni. Transmisia Televiziunii a fost întreruptă, ceea ce nu se întâmplase nici în timpul revoluţiei, generând panica şi inducând ideea falsă că studiourile TVR din Dorobanţi au fost ocupate de protestatari.

  • Mineriada

 Pe 14 iunie 1990, la ora două noaptea, primul tren cu mineri ajunge în Gara de Nord Bucureşti. Motivul invocat aceștia a fost întreruperea emisiei de la TVR, lucru care i-ar fi făcut să creadă că Iliescu şi ai lui, conducerea FSN instalată prin votul în 20 mai 1990, sunt în pericol.

 Minerii aveau să instaureze teroarea, agresând mii de bucureşteni, devastând sedile unor partide şi ziare. Ion Iliescu avea să îi întâmpine zâmbăreț cu următorul mesaj:

Ion Iliescu :

Mă adresez dumneavoastră, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa în Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră”

 Minerii au intrat în istorie printre altele și cu celebra declaraţie făcută după devastarea partidelor de opoziţie PNL şi PNŢ:

“Am găsit la penețeu droguri, armament, muniție, mașină de scris automată, tipărit bani la peneleu”.

Nici acuma nu cunoaștem exact numărul victimelor:

Oficial, în 13-15 iunie au murit împuşcaţi 4 oameni, 3 au fost răniţi grav, 1.269 au fost bătuţi şi 1.242 arestaţi ilegal. Neoficial au fost răniţi circa 2000 de persoane iar circa 100 de persoane ar fi fost ucise ar fost îngropate ilegal în cimitirul Străuleşti 2, unde au apărut după data de 15-16 iunie zeci de cruci marcate “neidentificat”. Fotografiile au fost publicate de ziarul Romania Libera, care a derulat o ancheta pe aceasta tema.

Persoanele care se potriveau profilului de student şi „intelectual” adică care aveau ochelari, barbă sau plete erau „săltate” şi „ciomăgite” de mineri apoi predate forţelor de ordine care i-au dus la unităţile de jandarmi de la Băneasa şi Măgurele şi i-au ţinut încarcerate în condiţii de lagăr. Aici au continuat mai maltratările inumane ale manifestanţilor sub ochii îngăduitori ai procurorilor anchetatori, între care se numără şi Monica Macovei, însărcinată cu această misiune chiar de procurorul general al Republicii, Gheorghe Robu.

 Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Răzvan Teodorescu, Adrian Sârbu şi alţi membri ai Guvernului F.S.N care au acceptat acest carnaj – între care se numără şi intelectualii G.D.S Andrei Pleşu şi Mihai Sora – sunt şi astăzi în libertate. Mineriada a fost mesajul clar transmis patrioţilor de către reprezentanţii sistemului represiv, acelaşi care se afla şi azi la putere, că “ei” deţin controlul şi nimeni nu poate schimba acest lucru.

Victor Roncea, participant la Golaniada descrie cele întâmplate la Mineriada

  Jurnalistul Victor Roncea a rememorat pe Facebook: 14 iunie 1990 – venirea minerilor la orele dimineţii în Capitala României. Am fost printre cei care a văzut prima intervenţie a lor în Bucureşti, din turnul Arhitecturii, pe la 5 dimineaţă: spargerea cu toporul a uşilor Facultăţii de Geologie, de sub celebrul Balcon al Pieţei Universităţii. Ajunsesem în turn în urma unui presentiment antrenat apoi şi de un vuiet care creştea şi se tot apropia.

Bieţii noştri colegi de la Liga aveau să fie primele victime din România ale operaţiunii securistice-militaro-politiste. Bogdan Munteanu a ajuns la spital şi a supravieţuit printr-o minune, cu pleura găurită iar lui Marian Munteanu au vrut să-i taie capul. A fost apoi arestat şi dus la Jilava direct de pe patul Spitalului de Urgenţă.

Mineri au vrut sa violeze fetele si lui Marian Munteanu sa ii taie capul

 Sorin Drăgan, redactorul şef al ziarului Ligii Studenţilor, “Glasul”, a primit un cui de cale ferată băgat în vârful unei scânduri direct în cap, dacă nu mă înşel. Pe Eugen Popescu l-au prins pe acoperiş şi i-au înfipt o şurubelniţă de mână în picior, ca să nu mai alerge, probabil. Nouă, după ce ne-au prins, au vrut să ne violeze fetele, studente la Arhitectura în ultimul an, care îşi făceau lucrarea de diploma. Lui George Roncea i-au spart capul cu toporul şi apoi a fost cusut la fosta Unitate a Securităţii de la Măgurele, pe viu. Pe mine, că eram mai mic, m-a protejat un SRI-ist împreună cu fetele şi ne-a băgat în maşina lui de la UM, cu care ne-a dus la Guvern de unde am aterizat în dube de deţinuţi la Măgurele, trecând prin cunoscutele de unii culoare de botez cu cizme şi paturi de armă.

 Pe scările de la Arhitectură nu am scăpat de celebrele furtunuri cu cap metalic şi bâte. La intrarea în Arhitectura era să alunecăm pe sângele de pe jos. Nea Ilie, portarul, cred că fusese deja ucis când am ajuns noi, în şuturi şi răngi, la parter.

 În Piaţă, fetele le-au lăsat amintire minerilor o mare parte din hainele lor. Atunci am rămas fără aproape toate filmele foto, după ce au descoperit câteva dintre cutii şi au început să strige isteric “droguuri!”… Tipii, pe care îi vedeam de foarte aproape, avea ochii injectaţi şi se suiseră efectiv pe Dacia cu staţie la bord, ca un ciorchine de libărci, dacă vă puteţi imagina, încercând să ne scoată pe geamuri, în ciuda SRI-istului cu casca albă. În timp ce maşina demară în trombă, cu un colţ de ochi i-am văzut pe fraţii de la Liga aruncaţi în fântână de la Arhitectură, roşie de sânge.

Scene ca într-un film de groaza.

 Senzaţia era că parcă trăiam într-un film în care aşteptam să văd dacă personajul meu mai trăieşte sau nu, după cum vrea regizorul. Dar Regizorul a fost bun şi tare cred că nu i-a plăcut filmul ăsta. Aşa că m-a mai lăsat, ca să vadă ce mai fac, fapte bune, ori ba. Iar eu am reuşit performanţa de a-mi ascunde ultimul film într-un loc absolut secret 🙂 – acum pot să-l dezvălui, na: lenjeria intimă – în care a rezistat (ca-n filme, nu?) şi în lagărul de la Măgurele, unde am fost dispuşi pe ciment, cu distanţa socială regulamentara respectată, desigur, “în genunchi, cu mâinile la ceafă şi faţa la perete” (cât puteţi rezista aşa? încercaţi şi dvs, că face bine la ţinuta).

Fotogramele ultimului film, salvat, le puteţi vedea în Expoziţia deschisă azi la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suțu, cu ajutorul Bunului Regizor. Slavă Lui pentru toate!

Victor Roncea

Ziua în care România a fost întoarsă din drumul ei”, comemorata la București

 La 30 de ani de la Mineriada s-au ținut mai multe evenimente; primul-ministru a venit dimineața devreme, ca să „marcheze” ziua prin depunerea unei coroane de flori în Piaţa Universităţii, după care s-a dus la Universitate unde i se pregătise de sorosistii care au ocupat-o un culcuş călduţ pentru a susţine un discurs tipic personajului, adică politicianist. Doar berea i-a lipsit de pe masă.

În jurul orei 16.00 s-a ținut o slujbă religioasă organizată de Viorel Ene de la Asociaţia Victimelor Mineriadelor, spre pomenirea celor care au murit în timpul evenimentelor din 13-15 iunie dar şi a celor care au decedat în tăcere ani de zile mai târziu din cauza problemelor căpătate ca urmare a Mineriadei.

La ora 17.00, la Muzeul Palatul Șuțu a fost deschisă expoziția de fotografie-document „Fenomenul Piața Universității 1989-1990, 30 de ani”. Autorii celor 52 de fotografii, realizate în condiții tehnice excepționale, sunt Nic Hanu, Victor Roncea și Pascal Ilie Virgil. Bucureștenii au fost invitat să vadă cele 52 de fotografii realizate în 1990 şi să asiste la o discuţie în aer liber, după 30 de ani, cu iniţiatorii Pieţii Universităţii.

Expoziției si Fenomenalului Piata Universității 1990 -Mineriada 13-15 iunie 1990

 Eugen Negrea, președintele de la Asociatia Artistilor Fotografi din Romania, a consemnat evenimentul însoțit de mai multe fotografii artistice:

 “Sâmbătă, 13 iunie 2020, în curtea Muzeului Municipiului București a avut loc vernisajul expoziției de fotografie-document „Fenomenul Piața Universității 1989-1990, 30 de ani”. Autorii celor 52 de fotografii, realizate în condiții tehnice excepționale sunt Nic Hanu, Victor Roncea și Pascal Ilie Virgil. Evenimentul a fost organizat de jurnalistul Victor Roncea cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Artiștilor Fotografi din România.

 În deschiderea vernisajului, președintele A.A.F.R a prezentat activitatea și contribuția lui Nic Hanu la istoria fotografiei românești, subliniind că acestea sunt o garanție temeinică a valorii de document a fotografiilor expuse.

Tomnița Florescu

 Despre evenimentele care au avut loc în dimineața zilei de 13 iunie 1990 a vorbit dna arh Tomnița Florescu, un vice-primar al Capitalei care se zbate neîncetat să redea Bucureștiului binemeritata sa strălucire. Despre victimele violențelor din acele zile a vorbit prof. dr. Nicolae Constantinescu, eminent chirurg la Spitalul Colțea care a operat atunci, fără nici o clipă de răgaz, zeci de tineri aduși în spital cu plăgi împușcate. Însă minerii nu au venit cu arme de foc la ei, nu-i așa ?

Corneliu Vlad

 Cu același respect pentru cuvântul rostit ca și pentru cel scris, maestrul Corneliu Vlad a evocat vizita de curtoazie a „minerilor” în redacția ziarului „România Liberă” și amenințările adresate tipografilor care tipăreau ziarul. Un ziar foarte influent în acea perioadă, cu un tiraj ce atingea 1 milion de exemplare zilnic. Despre ziariștii și-au asumat riscul de a depune mărturie scrisă și cinstită și despre modul barbar în care a fost eliberată Piața Universității a povestit dl. Miron Manega, actualul purtător de cuvânt al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

George Roncea

 Participant activ în „Zona liberă de comunism”, George Roncea a creionat, cu precizie și mâhnire deopotrivă, concluziile cristalizate de-a lungul anilor. Speranțele pe care le-am avut în urmă cu 30 de ani au fost curmate cu cinism de bâtele minerilor și gloanțele forțelor de ordine.

 Azi, cei ce au pus la calea odioasa ucidere a firavei democrații ce părea să rodească după deșertul comunist trăiesc, da, cu bodyguarzi la poartă, pensii speciale și mașini de lux. Cei care au executat cu „ mândrie proletară” ordinele primite își îneacă acum amarul vieții la gura minelor închise din toată Valea Jiului.

 Toate acestea nu pot fi nicicând uitate: niște fotografii expuse pe un gard nu ne lasă.”

 La orele 19.00 a avut loc frumoasă slujbă de pomenire la Crucile şi Troiţa din mijlocul Pieții Universității susţinută de un fost student la Teologie în timpul Mineriadei, Părintele Tudorel Peiu, alături de participanţi şi organizatori ai Expoziţiei şi Fenomenulului Piaţa Universităţii 1990.

600 300x225 - 30 de ani de la Mineriada 13-15 iunie 1990, au avut loc mai multe evenimente

 

***

Razboiul Informational

 

 

Citeste si …

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*