“HAIDUCII DOBROGEI” – Dezbatere pe tema Rezistenței armate anticomuniste

HAIDUCII DOBROGEI

Dezbatere pe tema Rezistenței armate anticomuniste din Dobrogea –HAIDUCII DOBROGEI”

 Rezistenţă armată din Dobrogea are o serie de particularităţi care o diferenţiază de restul acţiunilor de rezistentă armata. Dacă în Făgărş sau în Bucovina relieful este propice unor astfel de mişcării, lucrurile stau complect diferit în Podişul Dobrogei.

Partizanii de aici au adoptat total alte metode, ei au fost nevoiţi să se ascundă pe sub podurii, prin lanuri de porumb prin hambare sau casele unor simpatizanţi. Comunitatea aromână a oferit un sprijin puternic partizanilor dintre care mulţi erau membrii ai comunităţii.

JOI 21.02., ORA 18, la Centrul Cultural Sector 2 „Mihai Eminescu”, ne putem întâlni/reîntâlni cu „Rezistența armată anticomunistă din Dobrogea”, cu ocazia prezentării cărții HAIDUCII DOBROGEI de Nicolae Ciolacu , erou al demnității românești. Cartea „HAIDUCII DOBROGEI. Rezistența armată anticomunistă din Dobrogea”, mărturie a ultimului lider al gherilelor dobrogene, care a supraviețuit represiunii. Cartea lui Nicolae Ciolacu, este lansata într-o nouă ediţie.

Cu această ocazie vor dezbate subiectul Mişcării de Rezistenta din Dobrogea următorii invitaţi:

Zoe RĂDULESCU – fiica luptătorului Gogu Puiu, născută în temniță,

Radu CIUCEANU – luptător în rezistența armată, deținut politic, supraviețuitor al Experimentului Pitești, istoric, directorul Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului,

Marius OPREA – istoric și Alexandru GICĂ – asociaţiei Sutzata Culturală Armână.

Dezbaterea este organizata de: Asociația “Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei”

Locația este: Centrul Cultural Sector 2, sala „Mihai Eminescu” str. Jean Louis Calderon nr. 39, sector 2, București, (str. Jean Louis Calderon se intersecteaza cu Bul. C.A. Rosetti)

jean - "HAIDUCII DOBROGEI" - Dezbatere pe tema Rezistenței armate anticomuniste
Jean Louis Calderon

Fragment din Nicolae Ciolacu – Haiducii Dobrogei

“Într-o dimineaţă, plutonierul m-a dus sus la etaj, dar la o altă cameră, ceva mai mare şi m-a lăsat acolo. M-am uitat sus la tavan să văd dacă nu există cumva vreun cârlig, de care aveam o groază mare. Aveam o presimţire că mi se pregăteşte ceva pentru chinuit, dar nu ştiam ce. În acea cameră erau două birouri grele, puse la distanţă de un metru între ele. Au venit înăuntru cinci gealaţi ofiţeri.

Unul din ei, probabil şeful lor, mi-a zis: “banditule, dacă nu vrei să spui de alte arme şi alte gazde şi să-ţi uşurezi situaţia, atunci stai colea jos”. Au adus o rangă, apoi m-au făcut să mă încovoi ca un covrig şi mi-au legat mâinile de gleznele picioarelor. Între braţe şi între genunchi s-a făcut un gol, prin acel loc au introdus rangă de fier, au prins cu toţi de capetele răngii, m-au săltat în sus şi au pus un capăt de rangă pe un birou şi celălalt capăt de rangă pe celălalt birou.

Am rămas spânzurat de rangă cu capul în jos şi cu fundul şi tălpile picioarelor în sus. Numai bine şi potrivit de bătut şi de lovit. Unul din gealaţi îmi ţinea capul. Probabil că vreunuia din cei care au fost torturaţi cu metoda aceasta diabolică i-au frânt gâtul şi ei aveau nevoie să ducă la tribunal deţinuţi sănătoşi în aparenţă. Au început operaţia cu o singură cravaşă de cauciuc, pe care o foloseau pe rând, câte trei sau patru lovituri fiecare, la fund mai puţin, mai mult pe tălpi.

Când sfârşea ultimul de lovit, primul continua.

Până la douăzeci de lovituri am răbdat, n-am ţipat de loc. Dar m-au prididit durerile şi am început să urlu de durere, dar lor nu le păsa, loveau într-una şi radioul cânta cât se putea de tare, ca să nu se audă ţipetele în stradă.

Legat fedeleş, nu puteam să fac nici o mişcare, nu aveam nici o posibilitate să protestez. M-am gândit la cele spuse de Sfântul Pavel: “De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una.” (II Corinteni 11:24). Acum făceam şi eu un calcul, câte lovituri am primit de la cei patru gealaţi. Dacă fiecare m-a lovit de trei ori, face douăsprezece, şi dacă s-au rânduit de trei ori, cu aproximativ douăsprezece lovituri, înseamnă că în total au fost treizeci şi şase de lovituri. Şeful gealaţilor, când a văzut că leşin pe rangă, a oprit bătaia. M-au dat jos, m-au dezlegat şi mi-a zis: ”ai văzut, banditule, ce capeţi dacă nu vrei să spui şi de alte arme şi gazde?”

Am fost dus la celulă. Eram frânt, obosit, aveam dureri mari şi îmi era un somn teribil. Cât de bune ar fi acum nişte prosoape udate în apă rece, să-mi pun comprese la locurile vătămate, ca să-mi alin durerile! Mi se închideau ochii de somn, mă culcam când pe o parte, când pe alta, dar mă dureau toate celea. În sfârşit am adormit şi, când m-am trezit, parcă puteam să mă mişc un pic.

 Şi iarăşi o săptămână nu m-au chemat la anchetă, după metoda lor satanică.

Au ştiut că după zece zile de odihnă se vindecă rănile din bătaie. M-am mirat când m-am pipăit la spate şi la tălpi şi am văzut că nu mai doare. Anchetele au început din nou, aceeaşi poveste şi eu spuneam că tot ce am avut şi am ştiut, am declarat. Mă forţau cu orice preţ să denunţ câţi mai mulţi, ca să aibă ei pe cine chinui. Am rezistat şi nu am denunţat pe nici unul din cei care nu fuseseră prinşi. Am recunoscut numai persoanele care ştiam că erau deja prinse şi condamnate şi care declaraseră că eu i-am organizat.

La marginea comunei Sinoe stătea Dimciu Ergoveanu, care avea patru copii, cel mai mare flăcăiandru, restul mici. Nimeni nu ştia că a fost gazda mea. Nu l-am declarat. Tot în comună Sinoe era Constantin Vlahbei, avea un pistol de brâu lung, de 9 mm, pe care l-am purtat şi eu câtva timp, dar i l-am înapoiat. Mai era în Sinoe Dumitru Grasu, la care am stat în câteva seri, şi Gheorghe Tusea, la care am stat 40 de zile într-o şură de fâneaţă, dar nimeni n-a ştiut de ei, decât numai eu. Nu i-am declarat.

La marginea comunei Panduru stătea Gheorghi Zuricu; nimeni nu ştia că el are două pistoale cu butelie, foarte puternice şi oricât de presat am fost, nu l-am spus.

În satul Lunca am stat o săptămână în fâneaţa lui Stere Durlea, dar nimeni nu ştia decât el şi eu la fel nu l-am denunţat. Şi el, ca şi ceilalţi, mi-au făcut bine că m-au adăpostit de urmărirea bestiei roşii. Şi mă rugam lui Dumnezeu să-mi ajute şi să nu denunţ pe nimeni, şi o spun fără sfială că Bunul Dumnezeu mi-a ajutat de am răbdat chinuri grele şi n-am denunţat pe nimeni.

51966793 2116517481967427 5495011888993402880 n - "HAIDUCII DOBROGEI" - Dezbatere pe tema Rezistenței armate anticomuniste

 SURSE:

# Ziarul Online Buciumul

Eveniment memorial. HAIDUCII DOBROGEI. Dezbatere pe tema Rezistenței armate anticomuniste din Dobrogea. Prezentarea cărții lui Nicolae Ciolacu

# FaceBook Eveniment

Haiducii Dobrogei. Prezentare de carte

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*