Aspazia Oţel Petrescu “Sfânta Închisorilor comuniste” 1 an de la trecerea la Domnul

Sfânta Închisorilor comuniste

Doamna Aspazia Oţel Petrescu

Aspazia Oţel Petrescu supranumita de presa din România “Sfânta Închisorilor comuniste” 1 an de la trecerea la Domnul

 Supranumita de presa din România (cum ar fi: – Antena 1, România TV, Kanal D – cât și posturi și ziare locale – Roman TV, Ziarul de Roman şi Transilvania Expres) “Sfânta Închisorilor comuniste”, așa cum a recunoscut-o și un Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române în cuvântul său de la înmormântarea fostei deținut politic cu 14 ani de închisoare, adică IPS Ioachim: “Prohodim o eroină ce se naște azi în cer, dar noi socotim ca azi, la Roman, chiar înmormântăm o Sfântă

A trecut prin iadul temniţelor comuniste ca mai apoi să aibă puterea să spună celor din jur:

Eu l-am văzut pe Dumnezeu ca pe un izvor care scaldă creaţia

Doamna Aspazia aflată la izolator printre şobolani, în frig şi foame, a avut revelaţia unei minuni:

Închid strâns ochii şi refuz să constat cine se plimbă peste mine. Să fie şobolani? Să fie şoareci? Mai bine să nu ştiu. Fac un efort imens să mă conving că totul este doar o impresie. E atât de puternică concentrarea că simt o transpiraţie rece pe şira spinării. Decid să nu mă scol întrucât picioarele îmi sunt umflate, mă ustură pielea, atât este de întinsă peste butucii îngheţaţi. Somnul refuză să mă scoată din impas.

Încerc să-mi creez un spaţiu mirific, o evadare în sublim prin poarta imaginaţiei, dar gândul sleit refuză să mă asculte. În cele din urmă alerg la picioarele lui Iisus. Îmi imaginez că-l caut şi-L găsesc şi stau de vorbă cu El… Şi, deodată, lumina din izolator a devenit duioasă, mângâietoare. Mi se părea că celula miroase a busuioc şi o căldură plăcută mă învăluia cu gingăşie, cineva îmi vorbea fără cuvinte, n-aş putea să explic cum, dar le auzeam şi în gând şi în inimă.

M-am pomenit strigând, cu o voce străină, stranie, strangulată de spaimă: „- Doamne! Nu mă lăsa!”. Şi, în clipa următoare, mi s-a întâmplat ceva nemaipomenit, nemaitrăit, nemaisperând. Hruba, lucarnele, treptele, jivinele, totul a dispărut. În jurul meu era numai alb. Un alb nelimitat, scânteietor, un alb ca de zăpadă proaspătă sub un soare strălucitor. Eram eu şi totuşi nu-mi percepeam existenţa. Ieşisem parcă din timp şi din spaţiu, nu ştiam, de fapt, ce eram şi unde eram. Eram o vibraţie intensă, aproape de nesuportat. Simţeam o încredere neţărmurită în ceva nespus de binefăcător, în ceva binecuvântat şi totuşi mistuitor ca un rug fără arsură. Este greu să definesc ce se petrecea cu mine; ardeam intens. Am aşteptat o eternitate, în picioare, sprijinită de uşă. (…)

De multe ori am fost încurajată de un glas tainic care-mi vorbea în gând sau în inimă: „Bateţi-vă pentru Mine! Veţi primi răni, sigur, nu este luptă fără suferinţă şi nici victorie fără luptă. Dar credeţi în iubirea Mea. Cu Mine veţi învinge, căci Eu am biruit lumea! În lucrarea ce se face în numele lui Dumnezeu nu este înfrângere, ci victorie sigură. Eu nu consimt să pierd nici un suflet pentru că fiecare M-a costat stropi de sânge. Ca să cobor la voi cu tot cerul Meu, nu trebuie decât să Mă chemaţi cu sinceritate”.

 S-a născut la 9 decembrie (26 noiembrie, pe stil vechi), 1922, în comună Cotul Ostriţei (Bucovina), şi a murit la 23 ianuarie 2018 la vârsta de 94 de ani. Cei care fac parte din generaţia celor care stau pe facebook sau se uita la diverse emisiuni şi concursuri la Tv, aproape sigur nu au auzit de dânsa.

 

Aspazia Oţel Petrescu

A urmat cursurile primare la şcoala din comună Ghizdiţa (Fântânele). Este înscrisă la Liceul din Bălţi, mai apropiat de casă decât Soroca, fiind retrasă după un trimestru, pe caz de boală.

 Între anii 1936-1940 urmează cursurile la ”Liceul ortodox de fete” Elena Doamna din Cernăuţi. În frământările anului 1940 pierde un nou an şcolar. În 1941 reia cursurile la acelaşi liceu, recuperând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi în particular, concomitent, clasa a 6-a. Îşi ajunge din urmă generaţia în clasa a 7-a. La 18 martie 1944 se întrerupe şcoala, luând calea refugiului, dramatic şi definitiv. Îşi ia bacalaureatul la Orăştie, în 1944, sub bombardamente.

 Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj; primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, şi apoi la Cluj. În timpul facultăţii, conferenţiază în cadrul FORS (Frăţia Ortodoxă Română Studenţească), cu lucrarea Iisus în poezia română. Este una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, care o va încuraja să-şi cultive talentul literar. De altfel, filosoful îi va urmări mereu traseul, întrebând, după închiderea autoarei, dacă aceasta a fost eliberată. Coincidenţa unei rânduieli tainice a făcut ca şi Maestrul Lucian Blaga, căreia autoarea îi va păstra o vie şi caldă amintire, să ia drumul închisorilor comuniste, asemenea întregii sale generaţii de sacrificiu, al cărei destin a oscilat între temniţă şi exilul anticomunist.

 În perioada 1946-1948 a funcţionat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus de remarcabilul profesor academician, istoricul Silviu Dragomir.

Arestarea, Detenția …

sfanta  674x1024 - Aspazia Oţel Petrescu “Sfânta Închisorilor comuniste” 1 an de la trecerea la Domnul

 

 La 9 iulie 1948 este arestată în plină sesiune de examene, fără să fie absolventă şi fără posibilitatea de a susţine examenul de stat. Este condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori:  Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul simplu şi devenit deja clasic pentru ideologia comunistă-atee: aderenţa la Cetăţuia – organizaţia de tineret a femeilor din Mişcarea Legionară, similară Frăţiilor de Cruce – organizaţia de tineret a bărbaţilor – din cadrul „Liceul ortodox de fete”: Elena Doamna din Cernăuţi.

În 1958, la sfârşitul celor 10 ani de temniţă i s-a mărit pedeapsa cu încă 4 ani, fiind închisă din nou la Mislea, între 1958-1962, trece prin închisorile comuniste, Mislea, Jilava, Botoşani, Arad.

După eliberare …

În 1958 se stabileşte cu mama (pensionară) în oraşul Roman, tatăl fiind decedat (1958). În 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu. Împreună cu acesta îi cresc pe cei doi copii orfani, care ajung: fiul – inginer, iar fiica – medic. În 1977 îi moare mama, în 1987 soţul, iar în 1998, fratele.

 După decembrie 1989 participă la toate comemorările martirilor şi mucenicilor din temniţele comuniste, fiind co-organizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea (târnosirea are loc la 12 noiembrie 1994), locul de pomenire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor şi sfintelor din temniţele comuniste – a se vedea în acest sens ultimul volum al autoarei. Adusu-mi-am aminte (2007), mai ales frumoasele cuvântări ale doamnei Aspazia Oţel Petrescu, cu prilejul sfinţirii Hramului (8 septembrie) Sfântului Paraclis de la Mislea. În 2007 primeşte Premiul Fundaţiei Culturale Lucian Blaga pentru creaţie literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului internaţional Lucian Blaga, Lancrăm-Sebeş-Deva.

Înmormântarea

47 Inmormantarea doamnei Aspazia Otel Petrescu 768x1024 - Aspazia Oţel Petrescu “Sfânta Închisorilor comuniste” 1 an de la trecerea la Domnul
Inmormantarea doamnei Aspazia Otel Petrescu

 La înmormântarea doamnei Aspazia ținută  joi, 25 Ianuarie 2018, la ora 11, în oraşul Roman, au participat numeroși credincioși, prelați si patrioti din întreagă tara. Părintele Patriarh Daniel a trimis un mesaj care a fost citit in biserica:

Am aflat cu tristeţe vestea trecerii la cele veşnice, în 23 ianuarie 2018, a doamnei Aspazia Oțel Petrescu, fiică devotată a Bisericii Ortodoxe Române, care a mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu.

Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române.

După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor.

În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune.

Ne rugăm lui Dumnezeu să odihnească sufletul doamnei Aspazia Oțel Petrescu împreună cu drepţii, iar pe cei îndoliaţi şi întristaţi să îi întărească întru nădejdea Învierii celei de obşte şi a iubirii milostive a Preasfintei Treimi!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată,

† Daniel

SURSE:

# Buciumul

Aspazia Oţel Petrescu 1 an de la trecerea la Domnul

# Bazilica

Aspazia Oţel Petrescu s-a mutat în veşnicie

# fericiticeiprigonit

Aspazia Oțel Petrescu. Repere biografice

# roncea.ro

http://roncea.ro/tag/aspazia-otel-petrescu/

Fotografii: Victor Roncea

 

 

 

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*