Vasile Motrescu, ultimul partizan din Bucovina, este executat la închisoarea din Botoșani în data de 29 iulie 1958.
În seara de 29 iulie 1958 la ora 21.30 era executat, la penitenciarul din Botoșani, temutul Vasile Motrescu, unul dintre cei mai cunoscuți partizani anticomuniști din Munții Bucovinei.
Vasile Motrescu, liderul rezistenței anticomuniste din Bucovina fusese condamnat în contumacie la moarte, prin sentința 968 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a București, aflat în deplasare la Suceava. Prin aceeași sentință, Gavril Vatamaniuc (arestat încă din toamna anului 1955) a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.
Vasile Motrescu fusese capturat în noaptea de 13/14 ianuarie 1958, în casa lui Gavril şi Valeria Sfichi, gazdele sale, fiind niște ţărani penticostali din comuna Gălăneşti. În acel moment renunţase la acţiunile de gherilă, fiind preocupat mai ales de aspectele spirituale ale vieţii.
***
Grupul Gavril Vatamaniuc fraţii Chiraş-Vasile Motrescu (1949-1955)
Fost combatant în cel de-al doilea război mondial, atât pe frontul de Răsărit, cât şi pe cel de Apus, devenit jandarm în primii ani postbelici, Gavril Vatamaniuc a intrat în conflict cu noile autorităţi. Epurat datorită nonconformismului său („nu mă închin comunismului, nu mă închin bolşevismului”), el evitat o primă arestare, găsindu-şi apoi refugiul în Bucovina sa natală.
După o primă perioadă petrecută ca fugar izolat, s-a asociat pentru scurtă vreme cu grupul Andrei Ghimici-Petru Flocea, de care s-a separat însă repede. În mai 1950, Gavril Vatamaniuc a constituit un grup împreună cu fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş, din comuna Suceviţa, grup care avea să reziste mai mulţi ani, printre altele şi datorită relaţiei speciale existente între membri. În 1952 lor li s-a alăturat Vasile Motrescu, care a avut un statut special în grup, el alegând să se izoleze uneori de ceilalţi partizani. Grupul activat în zona montană a comunelor Suceviţa, Voitinel şi Vicovu de Jos.
Capturarea partizanilor
Partizanii şi-au construit în toamna anului 1954 un bordei în vârful Bâtca Corbului-Bercheza cota 1007, sub Obcina Mare. Acolo au fost surprinşi Gavril Vatamaniuc şi Vasile Motrescu de către o companie de Securitate, pe 18 ianuarie 1955. Nu au scăpat decât după ce au împuşcat trei soldaţi din trupele de Securitate.
Grupului i s-a alăturat în luna mai 1955 unul dintre susţinători, Vasile Marciuc, din Suceviţa. Fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş au căzut în luptă la 18 iulie 1955, în timpul unei ambuscade organizate de Securitate în apropierea colibei lor din punctul Ursoaia Mică. Vasile Marciuc şi Vatamaniuc au fost prinşi în toamna anului 1955. Prin sentinţa nr. 968/19 iulie 1956 a Tribunalului Militar al Regiunii a 2-a Bucureşti, aflat în deplasare la Suceava, Gavril Vatamaniuc a fost condamnat la la muncă silnică pe viaţă, iar Vasile Motrescu la moarte, în contumacie. Susţinătorii partizanilor s-au ales şi ei cu pedepse grele.
(fragmente din prezentarea grupului realizată de istoricul Dorin Dobrincu – material documentar pentru Memorialul Sighet. Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă din munţi)
Bordeiul lui Motrescu apare în arhivele securității devenind o imagine emblematica a rezistentei bucovinene.
De reținut că spiritual o națiune nu dăinuie prin cei multi care și-au plecat capul ci prin oameni ca Motrescu, Ogoranu, Gogu Puiu care au rămas in picioare.
Articol preluat si adaptat din Buciumul
***
Fii primul care comentează