Biserica nu face politică, cum de s-a implicat biserica în acesta poveste electorală ?
– Biserica nu face politică în sensul că nu vine patriarhul să candideze pe listele PNL sau PSD, dar asta nu înseamnă că biserica este exclusă din treburile „cetăţii”. Preoţii au dreptul la o opinie, iar această iniţiativă nu este una politică. Iniţiativa de modificare a Constituţiei nu a venit nici din partea unui partid, nici din partea unui om politic, ci este în mare o iniţiativă a cultelor. Dreptul de a alege este un drept drept fundamental, o astfel de discuție nici nu trebuie purtată.
Analizând modul lor de operare, este clar în opinia noastră că organizaţiile LGTBQ2 au angajat o serie de firme specializate în campanii media. În reţelele de socializare au apărut sute de conturi care postează în mod repetat că ei nu merg la vot deoarece … şi se folosesc “copie-paste” câte o idee din cele de mai sus. Principala tactica este transferul sentimentului de ură care există împotriva lui Liviu Dragnea de la persoană sa asupra referendumului.
Să judecăm drept, cum se face ca toată campania împotriva creştinismului a fost abandonată dintr-o dată, la un moment atât de propice când BOR e pro-referendum şi toţi cei care ţipau “nu vrem Catedrale vrem spitale” tipa acum “nu merg la referendumul lui Dragnea” ? E simplu: aceasta formulare a fost identificată ca cea mai probabilă să prindă la public.
În războiul din fosta Iugoslavei o companie de lobby angajată de premierul Croaţiei a născocit frază de “curăţare etnică” împotriva sârbilor ortodosi după care au bombardat presa occidentală până au generat o intervenţie internaţională, în Irak au născocit acuzaţia de “arme chimice de distrugere în masă” şi prin urmare s-a ajuns la bombardarea fabricilor de curmale şi lapte praf aducând foametea, în ecuador şi argentina au existat acţiuni similare împotriva unor regimuri indezirabile. În România au găsit această sintagma “referendumul lui Dreagnea”, şi cunoscând că 4 milioane de romani sunt departe de casă se mizează pe folosirea absenteismului în folosul căsătoriei gay.
Eşecul referendumului înseamnă un vot pro tabăra homosexuală. Romanii trebuie să înveţe să identifice principalele tactici de manipulare astfel încât atunci când avem o problemă în discuţie nu ne interesează nici ce personaj a pun în dezbatere chestia respectivă (Hitler, Stalin, Mao,), nici dacă problema este sau nu pe placul elitelor, nici dacă sondajele sunt clar împotriva ei, nici dacă ea pare retrogradă sau ultra progresista, nici dacă sunt „alte probleme mai importante”, nici dacă subiectul e haios, ridicol se pot face glume pe seama lui, nici dacă printre susţinători sunt nazişti fascişti sau comunişti şi nici dacă subiectul va polariza diverse grupuri. Ne interesează subiectul în sine.
Prin aplicarea tacticilor manipulative de mai sus numeroşi cetăţeni de bună-credinţa au ajuns să facă gratis propaganda taberei LGTBQ2 care s-a exprimat de la început pentru absenteism. Mai mult ei depun un efort considerabil să crediteze PSD cu ideea referendumului. Este clar că vor exista două tabere una o progresiştilor LGTBQ2 şi a militanţilor pro diversitate şi alta a conservatorilor. Una din aceste tabere va fi manipulată.
Analizând modul de acţiune putem să observăm că una dintre tabere a ajuns la disperare, au lansat un filmuleţ în care îi compară pe cei care au iniţiat referendumul cu inchiziţia care „ardea vrăjitoare pe rug” s-au lansat şi articole şi postări în care cei care merg la referendum sunt comparaţi cu nazişti care au susţinut Holocaustul. Au fost şi situaţii în care militanţi pro referendum au fost agresati (incidentul din zona Obor) sau le-au fost ameninţaţi copiii că vor fi violaţi.
Mulţi romani de bunăcredinţa au ajuns să mărşăluiască într-o tabără de care nu ştiu nimic şi să atace familia, tradiţia, biserica creştină. Adică definiţia clasică a manipulării prin război informaţional – să ajungi să faci ceva ce nu ai fi făcut niciodată, dacă manipularea nu s-ar fi aplicat.
Un ochi antrenat recunoaşte instantaneu că e vorba de manipulare, astfel acest referendum proclamat unanim ca „inutil” de formatori de opinie a devenit se pare mai important ca orice alegeri din ‘90 încoace. Nicicând nu s-a văzut o asemenea desfăşurare de forţe ca acum pentru un referendum „inutil” care „nu schimba nimic”. Miza, în realitate, este uriaşă. Miza este suveranitatea poporului român, mai avem sau nu dreptul de a ne hotarî singuri soarta? Cei care sunt împotriva referendumului spun răspicat NU! Suntem doar o biată COLONIE şi nu avem acest drept.
Related Images:
Fii primul care comentează