Ce este, de fapt, documentul atribuit lui Călin Georgescu?

 Așa cum suntem, din pacate obișnuiți în România, presa a preluat și a rostogolit rapid informația despre o presupusă „legitimație falsă” descoperită în timpul percheziției efectuate la locuința lui Călin Georgescu. Marile agentii au facut asta fără să fie explicat suficient de clar ce este documentul, cine l-a emis și mai ales, dacă el are vreo legătură reală cu Ordinul Suveran Militar de Malta.

 Ulterior, Ambasada Ordinului Suveran Militar de Malta în România a făcut o precizare oficială extrem de importantă: Călin Georgescu nu este membru al Ordinului, iar Ordinul nu a emis niciodată un asemenea document. Din analiza ce urmeaza vom afla ca respectiva legitimatie nici macar nu este o copie fidela a unei legitimatii reale emisa de Ordiunul de Malta.

Prin urmare, problema este ceva mai complexă decât o simpla formulare de genul: „Călin Georgescu avea o legitimație falsă a Ordinului de Malta”. Mai precis ar fi trebuit sa se anunte: avem un document care utilizează denumirea și elemente asociate Ordinului de Malta, dar care, potrivit instituției oficiale, nu a fost emis de aceasta. Stirea nu ar fi fost la fel de senzationala dar ar fi fost corecta.

Potrivit informațiilor publicate in presă despre documentului găsit la perchezia locuintei lui Calin Georgescu, pe respectiva legitimație apare:

Denumirea: „Order of Malta / SOVEREIGN ORDER HOSPITALLIERS OF SAINT JOHN OF JERUSALEM O.S.J.”

Titularul este trecut drept: „SENATOR GEORGESCU CALIN”.

În dreptul funcției apare: „PRIOR OF UNITED STATES OF AMERICA”.

Tocmai aceste formulări oferă câteva indicii importante despre natura acelui documentului.

„Senator” nu este o funcție a Ordinului de Malta

 Prima observație este legată de titulatura de „senator”.

Nici Republica Malta și nici Ordinul Suveran Militar de Malta nu au o funcție politică echivalentă cu cea romaneasca (sau americana) de senator. Republica Malta are un parlament unicameral, Camera Reprezentanților, astfel că sistemul său parlamentar nu are o cameră superioară formată din senatori si nici nu are parlamentari care sa poarte aceasta titulatura.

În cazul Ordinului Suveran Militar de Malta, situația este mult diferită. Ordinul nu este un stat național obișnuit, iar instituțiile sale sunt organizate în funcție de statutul său particular de ordin religios și de subiect de drept internațional. În fruntea Ordinului de Malta se află Marele Maestru, asistat de Consiliul Suveran. Există, de asemenea, Capitulul General și alte organisme ale guvernării Ordinului. Prin urmare, titulatura de „senator” înscrisă pe document nu corespunde unei funcții cunoscute din cadrul Ordinului Suveran Militar de Malta.

Acest detaliu este important si nu trebuie neglijat deoarece arată că documentul nu trebuie prezentat ca o copie a unei legitimați oficială emisă de ordinul autentic și apoi falsificată prin simpla înlocuire a numelui titularului si aplicarea unei fotografii.

Mai degrabă, avem de-a face cu un document care utilizează numele și simbolistica asociate Ordinului de Malta, dar care introduce în același timp funcții și titulaturi care nu corespund structurii reale a acestuia. Acest element din punct de vedere juritic are o semnificatie foarte clara Ordinul de Malta ar intamplina probleme, daca ar dori sa dea in judecata pe cei care emit sau folosesc aceste legitimati deoarece ea are elemente clare ca nu este autentica. In cazul Romaniei un echivalent ar fi o legitimatie de parlamentar roman cu functia de “voievod”.

Ce înseamnă „Prior” și „Priorat”?

 A doua problemă este legată de titulatura de „Prior” și de expresia „Prior of United States of America” prezenta pe document. Cuvântul „prior” provine din latinescul prior, cu sensul de „primul” sau „cel dintâi”, și are o tradiție veche în terminologia ordinelor religioase. Într-un ordin monastic occidental, un „prior” poate fi superiorul unei comunități religioase sau conducătorul unei mănăstiri de rang inferior al unei abații sau mai poate fi locțiitorul abatelui sau superiorul unei comunități călugărești.

În cazul Ordinului de Malta, termenul are însă un sens instituțional si ecleziastic specific. Ordinul este împărțit istoric în structuri teritoriale și administrative, printre care se numără Grand Priories – Marile Priorate și Subpriories – Subprioratele. Structura oficială actuală a Ordinului include, de exemplu, Marele Priorat de Roma, Marele Priorat de Boemia, Marele Priorat al Austriei și Marele Priorat al Angliei, precum și mai multe subpriorate.

În Statele Unite, în structura oficială a Ordinului apare: „Subprioratul Maicii Domnului” de la Lourdes din New York, dar nu apare nici o structură oficială intitulată „Prior of United States of America”. Prior of United States of America ar fi, teoretic conducatorul filiarei din Statele Unite, functie care nu exista.

Prin urmare, formularea de pe legitimație este problematică și din acest punct de vedere. Ea utilizează terminologia autentică a Ordinului – „Prior” și „Order of Malta” –, dar într-o formulă care nu corespunde structurii oficiale a ordinului.

Atunci ce este documentul?

 Aici ajungem la problema esențială. Documentul nu este o legitimație emisă de Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta, organizația recunoscută ca subiect de drept internațional și care întreține relații diplomatice inclusiv cu statul Român. In acelasi timp legitimatia nu este nici o copie facuta la un xerox dupa una originala.

Ambasada oficială a Ordinului în România a confirmat explicit că documentul nu a fost emis de Ordin și că persoana în cauză nu este membră a acestuia. Daca documentul ar fi fost o copie fidela a unui act oficial al ordinului cu siguranta reprezentantii sai ar fi precizat acest lucru. Ambasada a atras atenția asupra existenței în România a unor așa-numite „ordine de imitație”, care au folosit în anumite situații în mod abuziv simbolurile Ordinului de Malta, si aici atingem un punct exential.

Prin urmare, formularea mai exactă ar fi că avem în față o legitimație atribuită unei organizații care utilizează denumiri și simboluri asociate Ordinului de Malta, dar care nu este legata de Ordinul Suveran Militar de Malta.

Există în lumea contemporană mai multe organizații care folosesc denumiri precum „Order of Saint John”, „Order of Malta”, „Knights of Malta” sau alte formule asemănătoare. Unele dintre acestea se prezintă drept ordine cavalerești sau organizații cu caracter suveran, însă nu fac parte din structurile recunoscute ale Ordinului Suveran Militar de Malta.

Ordinul de Malta însuși avertizează public asupra existenței acestor organizații autointitulate și recomandă verificarea autenticității lor prin intermediul Marelor Priorate, asociațiilor naționale sau misiunilor diplomatice oficiale.

Cum funcționează „ordinele de imitație”?

 Fenomenul ordinelor cu nume similare sau apropiate nu este deloc unul nou. Există numeroase organizații care utilizează o combinație de denumiri istorice, însemne cavalerești, cruci, mantii, medalii și titluri precum „cavaler”, „prior”, „ambasador” sau alte titulaturi cu rezonanță diplomatică ori nobiliară. Unele dintre aceste organizații se prezintă drept continuatoare ale unor vechi ordine cavalerești sau chiar drept entități suverane, dar asta nu inseamna ca ele sunt recunoscuta ca atare.

În cazul documentului găsit la Călin Georgescu, tocmai această diferență este esențială. Faptul că pe document apare expresia „Order of Malta” nu demonstrează că documentul copiaza un act emis de Ordinul Suveran Militar de Malta din Italia.

De unde apar avantajele și titlurile „diplomatice”?

 În jurul unor astfel de organizații s-a dezvoltat, în timp, o adevărată piață a titlurilor onorifice, a decorațiilor și a documentelor cu aparență oficială. Există cazuri documentate în care persoane au fost atrase de promisiunea obținerii unor titluri de „cavaler”, decorații, diplome, uniforme sau alte însemne. Câteodată vorbim de persoane naive care au fost păcălite iar în alte cazuri de persoane care ne putând să intre într-o organizaţie renumită s-au mulţumit să facă parte din una care are doar nume de rezonanţă.

În unele situații, astfel de titluri sunt asociate cu donații, cotizații sau alte contribuții financiare facute de titular. Totuși, nu este corect să afirmăm că toate organizațiile de acest tip funcționează după aceeași schemă sau că toate percep aceleași sume, desi motivatia financiara oare sa fie principalul motor al acestor “imitatii”. Problema apare în momentul în care un asemenea titlu este prezentat publicului ca având o autoritate pe care organizația respectivă nu o deține.

 O situație este să fii membru al unei asociații private care îți acordă un titlu onorific. Cu totul altceva este să pretinzi, în baza acelui titlu, că ai imunitate diplomatică, că ai statut de diplomat, că reprezinți un stat sau o entitate suverană recunoscută ori că documentul respectiv poate produce efecte juridice în raport cu autoritățile. O mare problemă apare când posesori acestor acte imitate colectează donaţii în numele organizaţiei reale, Ordiunul de Malta chiar se confrunta cu astfel de situaţii.

Ce este, de fapt, Ordinul Suveran Militar de Malta?

 Pentru a înțelege diferența, trebuie explicat ce este organizația autentică Ordinul Suveran de Malta.

Ordinul Suveran Militar Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos și de Malta (cu numele complect), cunoscut în mod obișnuit drept Ordinul de Malta, este un ordin religios catolic și, în același timp, subiect de drept internațional. Ordinul nu este un stat național obișnuit desi are numeroase prerogative asociate unui stat. El nu deține astăzi un teritoriu național propriu și nu are o populație nativă în sensul în care au statele moderne. Cu toate acestea, statutul său internațional este unul cu totul particular.

Ordinul întreține relații diplomatice cu peste 100 de state și are statut de observator permanent la Organizația Națiunilor Unite. De asemenea, ordinul dispune de propriile instituții de guvernare și de o structură diplomatică proprie.

Ordinul are chiar și monedă, timbre și plăcuțe de înmatriculare

Statutul special al Ordinului explică și unele dintre elementele care pot crea impresia unui stat propriu-zis. Ordinul emite, de exemplu, monede denumite scudo, are propriul serviciu poștal, Poste Magistrali, și emite timbre. Există, de asemenea, pașapoarte ale Ordinului, însă acestea sunt destinate unor categorii restrânse de persoane care ocupă funcții în conducerea Ordinului sau în serviciul diplomatic.

Ordinul are și plăcuțe de înmatriculare pentru anumite vehicule, iar sistemul său instituțional include elemente specifice unei entități suverane.Totuși, toate aceste particularități nu trebuie confundate cu existența unui stat teritorial clasic. Ordinul maltez însuși subliniază că nu deține astăzi un teritoriu național.

Proprietățile extrateritoriale ale Ordinului

 Ordinul dispune în schimb de două sedii instituționale importante la Roma: Palazzo Magistrale și Villa Magistrale. Aceste proprietăți beneficiază de drepturi de extrateritorialitate acordate în Italia.

Este o situație juridică specială, comparabilă în anumite privințe cu statutul de care beneficiază sediile diplomatice, dar extrateritorialitatea nu trebuie confundată cu suveranitatea teritorială asupra unui stat. Acest aspect este important deoarece în spațiul public apar frecvent formulări potrivit cărora Ordinul ar fi „o țară fără teritoriu”, o caracterizare gresita. In fapt ordinul este un subiect de drept internațional fără un teritoriu național propriu.

Confuzia cu „ordinele” paralele nu este nouă

 Ordinul Suveran Militar de Malta se confruntă de mult timp cu organizații care utilizează denumiri și simboluri asemănătoare menite sa induca confuzie.

În România, Ambasada Ordinului a atras în repetate rânduri atenția asupra acestor organizații și asupra riscului de confuzie. Ordinul și celelalte patru ordine creștine ale Sfântului Ioan care fac parte din alianța recunoscută a ordinelor Sfântului Ioan se delimitează de organizațiile autointitulate care pretind că sunt continuatoarele Ordinului medieval și folosesc fără drept denumiri sau simboluri similare.

Folosirea unor denumiri și însemne care creează impresia unei legături cu o instituție diplomatică și religioasă reală poate induce publicul în eroare. Tocmai de aceea, Ordinul de Malta recomandă ca autenticitatea oricărei organizații care pretinde că reprezintă Ordinul să fie verificată prin intermediul structurilor sale oficiale.

Cazul Florin Secureanu

 În România au existat și cazuri în care această lume a titlurilor cavalerești a intrat în atenția presei și a autorităților. Unul dintre cazurile mediatizate a fost cel al lui Florin Secureanu, fost manager al Spitalului „Nicolae Malaxa” din București.

În cazul său au existat controverse legate de folosirea unor titluri și însemne asociate Cavalerilor de Malta și de existența unei organizații care utiliza această denumire. Investigațiile jurnalistice au prezentat folosirea unor decorații, mantii și titluri de „cavaler”, precum și despre legături financiare între fundații și persoane asociate acestor structuri. Important este însă că acest caz trebuie separat de situația actuală a lui Călin Georgescu.

Faptul că în România au existat anterior asemenea controverse demonstrează că fenomenul organizațiilor care utilizează denumiri și simboluri inspirate de Ordinul de Malta nu este unul nou, dar nu dovedește prin el însuși nimic despre proveniența documentului găsit la Georgescu.

Ce știm concret despre documentul lui Călin Georgescu?

 În cazul lui Călin Georgescu, informațiile publice disponibile în acest moment permit stabilirea câtorva elemente exentiale. In primul rand ca documentul ar fi fost descoperit de anchetatori în timpul perchezițiilor efectuate la locuința sa din Mogoșoaia. Dar nu avem dovezi ca acest document ar fi fost folosit de exemplu ca pasaport.

Potrivit relatărilor bazate pe surse judiciare, acesta este prezentat drept o legitimație „diplomatică” și poartă numele și fotografia lui Călin Georgescu.

Pe document apare titulatura de „SENATOR GEORGESCU CALIN”, precum și funcția de „PRIOR OF UNITED STATES OF AMERICA”.

Anchetatorii au suspectat că documentul este fals, fapt ce ar fi implicat ca documentul este fie original şi avea numele şi poza modificată fie a fost “photoshopat” după unul original. Ulterior, însă, a apărut confirmarea oficială a Ambasadei Ordinului Suveran Militar de Malta în România: Călin Georgescu nu este membru al Ordinului, iar Ordinul nu a emis niciodată un asemenea document.

 Prin urmare, este corect să spunem că documentul nu provine de la Ordinul Suveran Militar de Malta, chiar dacă folosește numele și simbolurile asociate acestuia. Aceasta este diferența esențială care a lipsit din multe relatări relatari de presa ce doreau sa prezinte un “breaking news”.

Legitimație falsă sau document al unui „ordin de imitație”?

 Din punct de vedere jurnalistic, formularea trebuie aleasă cu grijă. Dacă prin „legitimație falsă a Ordinului de Malta” înțelegem un document emis de Ordinul autentic și falsificat ulterior, această formulare poate induce în eroare. Mai exact, avem un document care se prezintă ca având o legătură cu „Order of Malta”, dar pe care instituția autentică îl respinge.

Prin urmare, o formulare mai corecta ar fi fost : „legitimație atribuită unui ordin care utilizează denumirea și simbolistica Ordinului de Malta, dar care nu a fost emisă de Ordinul Suveran Militar de Malta”.

În limbaj jurnalistic, poate fi numită în continuare „legitimație falsă”, cu condiția să fie explicat imediat că nu este vorba despre un document al ordinului autantic falsificat, ci despre un document pe care Ordinul nu il recunoaste.

Ce înseamnă, juridic, simpla deținere a documentului?

 Aici este necesară o ultimă precizare. Simpla găsire a unei astfel de legitimații în locuința unei persoane nu este, prin ea însăși, suficientă pentru a stabili că persoana respectivă a comis o infracțiune. Nici existența documentului și nici aspectul său neobișnuit nu demonstrează automat modul în care a fost obținut, scopul pentru care a fost folosit sau dacă titularul știa exact natura organizației care l-a emis.

În schimb, dacă un document fals este utilizat pentru a obține un avantaj juridic, financiar sau administrativ, dacă este prezentat autorităților drept un document oficial ori dacă este folosit pentru a pretinde o calitate pe care persoana nu o deține, situația juridică poate fi cu totul diferită.

De aceea, trebuie făcută distincția între deținerea unui obiect și folosirea acestuia pentru a produce efecte juridice.

O legitimație de acest tip poate fi comparată, într-o anumită măsură, cu o insignă sau un document care imită autoritatea unei instituții reale: existența fizică a obiectului nu stabilește singură o infracțiune. Avem spre exemplu insigne de “Şerif” sau legitimaţiile de “FBI” sau “Interpol” din pacheţele pentru copii cu pistoale şi cătuşe, deţinere lor nu este o infracţiune. Dar dacă cineva ar încerca să se prezinte ca agent “FBI” sau “Interpol” folosind şi o astfel de insignă lucrurile ar fi complect diferite.

Problema juridică apare în funcție de proveniența documentului, modul în care a fost obținut, intenția cu care este sau a fost utilizat și efectele pe care titularul încearcă să le producă prin intermediul său.

Concluzie

 Cazul legitimației găsite la Călin Georgescu este mai interesant decât pare la prima vedere. Nu este vorba pur și simplu despre o „legitimație a Ordinului de Malta”, folosita de Calin Georgescu despre care cineva a descoperit ulterior că este falsă.

Documentul folosește denumirea „Order of Malta”, simboluri asociate Ordinului și o serie de titulaturi care imită terminologia instituțională și cavalerescă a acestuia. În același timp, pe document apar elemente care nu corespund structurii oficiale a Ordinului, precum titulatura de „senator” și formularea „Prior of United States of America”.

Mai important, Ambasada Ordinului Suveran Militar de Malta în România a confirmat oficial că Călin Georgescu nu este membru al Ordinului și că documentul nu a fost emis de acesta.

Așadar, problema reală este cea a ordinelor de imitație, a organizațiilor care folosesc denumiri și simboluri istorice pentru a crea aparența unei autorități pe care nu o dețin și a modului în care asemenea documente pot ajunge să fie percepute drept acte oficiale.

În cazul lui Călin Georgescu, ceea ce trebuie stabilit în continuare nu este dacă documentul a fost sau nu emis de Ordinul autentic – asupra acestui aspect instituția in cauza s-a pronunțat deja –, ci cine l-a emis în realitate și dacă documentul a fost sau nu utilizat pentru a produce efecte juridice, financiare sau administrative. De asemenea trebuie stabilit dacă Calin Georgescu nu are cumva statutul de victima şi nu a fost păcălit de un ordin de imitaţie despre care el să fi crezut că este ordinul autentic de Malta.

Related Images: