10 decembrie, pactul de migraţie de la Marrakesh, începutul Sfârșitului
Luni, 10 decembrie, a avut loc un eveniment care este capabil să schimbe pentru totdeauna lumea aşa acum o ştim noi astăzi. Este vorba de pactul de migraţie de la Marrakesh din Maroc, Africa. De acest eveniment sunt legate multe altele extrem de interesante. Primul dintre ele a fost un miting şi marş la Bucureşti, unde s-a parcurs pe jos traseul dintre Ministerul de Externe, Guvernul României şi Preşedenţia României. Demonstranţii au cerut stoparea aducerii de imigranţi în România şi încurajarea întoarcerii românilor plecaţi la muncă aiurea.
Marşul s-a desfăşurat pe şosea, nu pe carosabil cum eram obişnuiţi la alte proteste, şi a reuşit să adune în momentul său maxim cca. 400 de persoane. Evenimentul important al acestui marş este că au fost văzuţi în primele rânduri ale coloanei reprezentanţi ai Noii Drepte (Tudor Ionescu, Alexandru Balcu), Frăţia Ortodoxă dar şi ardeleanul Călin Mărincuș, cunoscut opozant al imigraţiei ilegale în România, de asemenea Cătălin Ioan Berenghi, care s-a opus construirii mega-moscheei, Grupul Dacilor Liberi şi numeroşi alţi activişti precum Mihai Tociu şi alţii. A fost unul din foarte rarele momente când atâția oameni de dreapta au mărşăluit împreună într-un marş care nu a fost revendicat de o singură organizaţie.
Acest fapt îl putem interpreta ca un semnal de unificare a dreptei româneşti într-un front comun.
Proteste de mai mica amploare au avut loc si in alte orase ale tarii precum Arad sau Deva.
Cu televizorul din anii `90 ei dezbina poporul.
Nici o televiziune, post de radio sau trust de media online nu au raportat evenimentele din data de 10 decembrie la adevărata lor dimensiune. Mai mult, posturile progresiste pro-marxixte au ocultat marşul şi au prezentat subiectiv semnarea pactului de la Marrakesh.
Pro TV, principalul post de televiziune anti-românesc cunoscut pentru „Ştirile de la ora 5”, „Vacanta Mare” şi „Las Fierbinţi”, prin care se promovează mizeria umană de cea mai joasă speţă, nu a făcut excepţie. În timp ce jurnaliştii de la Naţional, de exemplu, îşi puneau nişte întrebări legitime despre libertatea presei, în contextul Pactul de Marrakesh (pact care doreşte să impună presei să raporteze favorabil despre imigranţi: “Statele semnatare se vor asigura ca instituţiile media vor promova şi raportă problemele legate de migraţie, prin sensibilizarea şi EDUCAREA profesioniştilor media în acest sens.”, astfel presa va informa “despre aspectele pozitive ale migraţiei.”), postul Pro (-gresist) TV titra cu litere de o şchioapă „Pactul global despre migraţie a fost aprobat: Nu trebuie să cedăm în faţa fricii” – să fie vorba de frica firească de atentate teroriste? Nu!
Declaraţia citată este următoarea:
„″Acest moment este produsul inspirat al eforturilor. Nu trebuie să cedăm în faţa fricii sau a retoricii false″, a declarat secretarul general al ONU, Antonio Guterres, în deschiderea dezbaterilor de la Marrakech.„
Asta este ca şi când zece jandarmi căpăcesc un bătrânel în dubă, iar în timp ce „îi îndeasă”, unul spune „nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi”. Trebuie să recunoaştem că liderii mondiali au un cinism aparte. Noi suntem cei care trăim cu frica în suflet şi tresărim când auzim câte un zgomot de cauciuc spart, sau petardă, ei beneficiază de o securitate deosebită, dar depun eforturi să nu cedeze în fața „fricii”, … parcă ar fi bolşevismul reloaded...
La conferinţa de la Marrakesh pentru o „migraţie sigură, regulată şi ordonată” s-a întâmplat şi un lucru bun, s-a recunoscut oficial că se urmăreşte colonizarea.
″În multe locuri unde fertilitatea este în scădere şi speranţa de viaţă creşte, economia va stagna şi oamenii vor avea de suferit în absenţa migraţiei. Este evident că ţările cele mai dezvoltate au nevoie de migranţi pentru un spectru larg de roluri vitale, de la îngrijirea persoanelor în vârstă la prevenirea colapsului serviciilor medicale”, a accentuat Antonio Guterres.
Chiar Pro TV explică:
„Migraţiile fac parte integrantă din globalizare, legând între ele societăţile unei aceleiaşi regiuni şi o regiune de alta şi făcând din noi toţi ţări de origine, de tranzit şi de destinaţie″, mai afirmă documentul.Vezi [AICI]
Constituția, lege fundamentala ?
Pactul de migraţie este în directă contradicţie cu Constituţia, care stipulează în privinţa tratelor internaţionale ca acestea “nu au voie să încalce Constituţia”. Astfel, la Articolul 11, Dreptul internaţional şi dreptul intern, punctul 3:
„(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei„
Constituţia României prevede clar că pe teritoriul României nu pot fi strămutate populaţii străine, dar în acelaşi timp este interzisă şi colonizarea. În documentele UE şi ONU se face trimitere în mod explicit la strămutare si colonizare.
Articolul 3 Teritoriu punctul 4:
Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
Dreptul la „colonizare”
Pactul se chinuie să legitimeze „imigraţia” ca un „drept al omului”, fapt total fals. Mai mult, este legitimată colonizarea unor ţări bogate ca un fapt „benefic”. Pactul are 23 de obiective, dintre care cel puţin 5 arată clar caracterul colonizator al pactului.
15. Să ofere acces la servicii de bază pentru migranți
16. Să sprijine migranții și societățile pentru a realiza incluziune și coeziune socială deplină
17. Să elimine toate formele de discriminare și să promoveze discursuri publice bazate pe dovezi, pentru a influența percepția asupra migrației
18. Să investească în dezvoltarea abilităților și să faciliteze recunoașterea mutuală a abilităților, calificărilor și competențelor
19. Să creeze condiții pentru ca migranții și diaspora să contribuie deplin la dezvoltarea sustenabilă în toate țările
20. Să promoveze un transfer rapid, sigur și ieftin al banilor și să sprijine incluziunea financiară a migranților.
Ar mai trebui să precizăm că aliatul strategic al României, Statele Unite, nu susţine acest tratat. Mai mult, majoritatea statelor din ONU sunt țări din lumea a treia sau state în curs de dezvoltare. Adică practic avem o dictatură strict numerică unde votul unui stat mic în curs de dezvoltare şi generator de imigraţie cântăreşte cât Statele Unite sau Polonia sau Australia, țări bogate care sunt ţintă a imigraţiei. Asta este ca şi când câţiva oameni de afaceri care şi-au construit cu greu firmele ajung să voteze cot la cot cu 60-70 de săraci despre cum va fi împărţită averea lor şi câţi oameni fără adăpost va trebui să primească fiecare în casă. Avem „state” cu venituri anuale cât profitul lunar al unei companii din SUA sau Australia care ajung să voteze „democratic” cum trebuie gestionată „împreună” criza refugiaţilor.
Sărăcie pentru toată lumea
Aceasta practică nu poate duce decât la distrugerea ţărilor bogate şi răspândirea sărăciei la nivel global. Simpla mutare a unui sărac, analfabet şi needucat din Africa în Germania nu va face decât să avem în Germania un şomer analfabet şi needucat în plus. Mai mult, acest fapt poate duce la prăbuşirea economică a statelor dezvoltate şi aducerea lor la „sapă de lemn”. Astfel, în momentul când într-un stat aflat aiurea pe harta globului, venitul va depăşi media, în mod logic urmează afluxuri de refugiaţi în căutarea unui trai mai bun ca în statele lor. Asta va duce la scăderea salariilor prin excedent de lucrători care sunt dispuşi să primească salarii mai mici şi împovărarea asigurărilor sociale cu întreţinerea refugiaţilor care nu şi-au găsit un loc de muncă.
Pe termen lung, asta va duce la sărăcirea şi mai mult a statelor sărace şi în curs de dezvoltare, care vor rămâne şi fără forţă tânără de muncă. Si implicit intrarea într-un cerc din care cu greu statele sărace vor mai putea ieși.
Nu mai discutăm aspectul cultural şi social, anume că „refugiaţii” vor importa problemele societății lor nedezvoltate, violuri în grup, găşti de bătăuşi, lupte între diversele facţiuni de imigranţi. Afluxul masiv de refugiaţi nu poate să aducă decât probleme.
Putina istorie …
Imperiul Roman de Apus a crezut că poate scăpa de o serie de probleme economice şi demografice permiţând intrarea anumitor grupuri de refugiaţi germanici care fugeau de alte triburi mai barbare decât ei. Roma avea să fie mai întâi asediată şi jefuită de Alaric, şi mai apoi cucerită de Flavius Odoacru, care pune punct Imperiului Roman. În aproximativ acelaşi timp, în est împăratul Theodosius I a construit ziduri puternice în jurul Constantinopolului, iar capitala răsăriteana a supraviețuit 1000 de ani.
Ne aflăm din nou la un drum de răscruce, să deschidem largi porţile cetăţii şi să permitem intrarea oricui, după cum zbiară marxiştii… „să încetăm să construim ziduri noi, în schimb să le distrugem pe cele vechi”, sau să întărim zidurile propriei civilizaţii?
Surse:
ProTV
Nu trebuie sa cedam in fata fricii
Dir
National
Freedomoutpost
un proposes repopulation migration in global migration compact
razboiul informational/ Dogaru Victor
Fii primul care comentează