Se reîntoarce cenzura: Legea care vrea să interzică cărțile pe Nicolae Iorga si pe Mihai Eminescu

 De curând, a trecut de Senat o așa-zisă lege de combatere a „urii” (PL-x 168/2025), care prevede pedepse de până la 10 ani de închisoare pentru exprimarea unor opinii considerate incorecte politic. Vorbim despre o lege draconică, care își propune să interzică cărți și să elimine din spațiul public peste o sută de personalități istorice, începând cu Nicolae Iorga, Octavian Goga, Mihai Eminescu și Nicolae Paulescu. Cenzura revine în România.

 Această lege a fost introdusă pe fondul amplificării în presă a unui presupus „pericol extremist”, prezentat adesea într-o manieră neprofesionala alarmistă. Legea prevede pedepse egale cu cele aplicate traficanților de minori, liderilor de rețele de prostituție, violatorilor sau chiar criminalilor — însă aplicate pentru postări în social media.

 Așadar, în viitorul apropiat, cine va posta o fotografie cu Nicolae Iorga sau Octavian Goga riscă pedepse similare celor primite de cei care comit trafic de ființe umane — totul în numele combaterii așa-zisului „extremism”.

Contextul legislativ – De la OUG 31/2002 la Legea 217/2015

 Legea recentă este o extensie radicalizată a Ordonanței de Urgență nr. 31 din 2002 și a Legii 217 din 2015. Pentru a restabili adevărul istoric, trebuie făcute câteva precizări în legătură cu aceste acte normative, adesea prezentate în presă într-un context denaturat.

OUG 31/2002 a fost adoptată în contextul aderării României la Uniunea Europeană, în cadrul unui proces de aliniere a legislației naționale cu cea europeană. În forma sa inițială, ordonanța condamna promovarea ideologiilor naziste și fasciste și interzicea public omagierea persoanelor vinovate de crime de război si crime împotriva umanității.

 Este important de subliniat că, până în acel moment, nu existase niciun incident de acest tip în România care să justifice o astfel de reglementare.

 În 2015, Legea 217 a fost inițiată de domnul Crin Antonescu, în perioada în care se pregătea pentru o eventuală candidatură la președinția României. Legea a fost concepută ca o monedă de schimb politic, un „bilet de intrare” într-o conferință a organizațiilor evreiești din Statele Unite, la care inițiatorul nu ar fi avut altfel acces. Refuzat pe ușă, domnul Antonescu a încercat să intre pe geam – cu legea în mână, pozând în luptător împotriva fascismului. Din cate stim evreii din Statele Unite nu s-au lasat nici pacaliti, nici cumparati si Crin Antonescu nu a primit sustinerea dorita.

 Deși proiectul său politic a eșuat, legea a rămas, marcând o premieră în România postcomunistă: incriminarea „legionarismului” după modelul anilor ’50.

 Autorii legii au realizat, totuși, că nu puteau condamna în bloc o mișcare care, la un moment dat, a reunit peste un milion de cetateni români. Ca urmare, s-a recurs la o formulare ambigua, care incrimina doar anumite concepte doctrinare legionare, nu întreaga Mișcare Legionară.

2025 Proiectul de lege Vexler – Vag, dur și pregătit pentru abuzuri

 Am ajuns în 2025, anul unei legi draconice care prevede pedepse de până la 10 ani de închisoare pentru opinii exprimate în spațiul public sau pe internet. Care este motivația acestui demers fără precedent?

 Expunerea de motive depusă de inițiatorul legii, domnul Silviu Vexler, este uluitor de subțire. Ni se spune doar că ar exista conturi anonime pe internet care ar promova ura. Fără cifre, fără date, fără dovezi – doar o narațiune construită pe frica de extremism, vehiculată obsesiv de presă in ultimele lui de la anularea alegerilor.

 Așa-zisele „conturi de ură” ar putea fi, în realitate, boți rusești, propagandă automatizată facuta de un soft. Cu toate acestea, ținta devine cetățeanul român cu identitate asumată, cu opinii politice, istorice sau culturale incomode. Legea nu va lovi in „boti” ci în cetațeni români cu identitate asumată.

 Textul legii este plin de termeni vagi și interpretabili, ceea ce oferă autorităților un instrument periculos pentru a incrimina practic pe oricare dintre noi. Noțiuni precum „fascist”, „legionar” sau chiar „ura” nu sunt definite juridic. În schimb, ideologia comunistă, responsabilă pentru milioane de victime, nu este condamnată în legislația românească.

 Pedepsele de 10 ani nu sunt întâmplătoare – ele deschid ușa unor abuzuri procedurale și represive, după cum puteți citi mai jos:

Represiunea mascată – arest preventiv și interdicții politice

Pedeapsa de 10 ani nu a fost aleasă întâmplător. Ea are consecințe juridice grave care transformă această lege într-un instrument represiv extrem de eficient. Se urmăresc mai multe obiective:

1. Arestul preventiv.

 Arestarea preventivă, adică încarcerarea fără condamnare, poate fi dispusă doar pentru infracțiuni grave, cu pedepse mari. Astfel, prin introducerea acestor pedepse de până la 10 ani, autorii legii urmăresc posibilitatea de a încarcera persoane incomode fără proces, ținându-le până la 30 de zile în arest cu acuzații vagi în așteptarea judecații.

2. Interzicerea unor drepturi fundamentale.

Pe tot parcursul legii, apare obsesiv formula „interzicerea unor drepturi”. În mod normal, interzicerea unor drepturi în cadrul unei condamnări penale ține de infracțiunea făcută.

 Se condamna șoferul care a facut un accident să nu mai poată să conducă o perioadă de timp, doctorul care a facut malpraxis, să nu mai poată practice medicină un numar de ani și așa mai departe. În acest caz, însă, se dorește în mod evident interzicerea drepturilor politice, în special dreptul de a alege și de a fi ales, pentru cei considerați „indezirabili”.

3. Eliminarea alternativelor la închisoare.

Legea anulează automat amenzile pentru faptele vizate. Conform principiului „nimeni nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă”, cei care ar fi primit amenzi pentru postări online nu mai puteau fi trimiși la închisoare. Soluția propusă: direct pedeapsa maximă, fără amenzi, fără avertismente. Legea e calară, nu dorește îndreptarea faptuitorului ci condamnarea sa la închisoare.

4. Prescripția faptei – o capcană întinsă pe 10 ani.

 În Codul penal românesc, termenul de prescripție depinde de gravitatea pedepsei. Pentru o pedeapsă de 10 ani, prescripția se aplică abia după 10 ani. Așadar, oricine va putea in viitor fi invinuit pentru postarii facute până la un deceniu in urma. Un fel de „capcană juridică” menținută permanent deschisă. Vei putea fi arestat in 2035 pentru postari facute anul acesta.

O lege împotriva cărților – autocenzură și reînvierea fondurilor secrete

 Noua lege lovește direct în cărți, în biblioteci, în librării in case de licitatie și în orice formă de acces public la texte considerate „neconforme” sau “incorecte politic”.

Articolul 2, litera b definește cărțile, articolele și documentele ca fiind „materiale fasciste”, dacă se presupune că promovează idei sau persoane interzise.

Articolul 4, alineatul 2 precizează că distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, prin orice mijloace, a acestor materiale este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani, plus interzicerea unor drepturi.
Dacă „fapta” este comisă printr-un sistem informatic, adică internet, pedeapsa se majorează cu jumătate, ajungând la 10 ani.

Aceleași sancțiuni se aplică și în cazul materialelor antisemite, care sunt definite în termeni extrem de vagi, incluzând:

„imagini, mesaje text, conținut audio-video, cărți, articole, alte documente și materiale de propagandă, precum și orice alte asemenea reprezentări.”

Cu alte cuvinte, orice carte care menționează un subiect „sensibil” riscă să devină ilegală, iar cel care o pune la dispoziția publicului să faca inchisoare.

 Deși există o derogare care exceptează activitățile „în interesul artei, științei, cercetării sau educației”, această formulare nu garantează protecția autorilor, profesorilor sau bibliotecarilor în fața abuzului de interpretare.

Recent in luna martie anul acesta Artmark,a fost criticată după ce a scos la licitație un tablou cu portretul lui Horia Sima. Vezi stirea AICI

Tot anul acesta Domnul Alexandru Florian, directorul Institutului wisel a depus o plângere penală împotriva unei case de licitații și toți cei care au cumpărat de la casa de licitații respectivă au fost chemati la audieri. Vezi toata povestea AICI

Cezura impusa sau auto-impusă tot cezură se cheamă

Rezultatul inevitabil va fii: autocenzura. Editorii, librarii, anticarii și bibliotecarii vor prefera să scoată din circulație cărțile riscante, în loc să riște pușcăria și oprobiul public.

 Se conturează astfel revenirea la „fondurile secrete” din epoca comunistă – rafturi și săli de lectură cu acces restricționat, unde istoria este ținută sub cheie. O bibliotecă care deține o carte considerată „material fascist” riscă să încalce articolul referitor la „punerea la dispoziția publicului prin orice mijloace” și prin urmare va fi constransă să o scota din circuit (nu direct ci indirect).

O societate care se teme de cărți este o societate periculoasă. Asemenea regimurilor totalitare – de la Inchiziție, la nazism și stalinism – România se pregătește să reinventeze cenzura, sub pretextul „luptei împotriva urii”.

Ștergerea istoriei – cum vor fii interzise personalitățile naționale

 Legea nu se oprește doar la cenzurarea ideilor și la interzicerea cărților: ea are ambiția de a rescrie istoria, ștergând din conștiința publică cel putin 100 de mari personalități românești.

 Dacă în variantele mai vechi ale legii era incriminată promovarea publică a celor acuzați de crime de război și crime împotriva umanității, noua versiune extinde abuziv sfera infracțională. Se introduce vagul termen „infracțiuni de război”, fără a se ține cont de contextul istoric sau de natura faptelor. Așadar, dacă o personalitate a fost vreodată acuzată – chiar pentru fapte minore sau politice, precum nerespectarea unui ordin sau o condamnare regizată politic – riscul este ca simpla evocare a numelui acesteia să devină un act penal. Fapta bunicului de a fura o gaina in timpul stari de razboi ii poate aduce nepotului anii grei de puscarie.

Legea merge și mai departe: pune semnul egal între persoane condamnate pentru crime de război și persoane care au făcut parte din conducerea unor organizații considerate astăzi fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Iar cine cunoaște cât de vastă și complexă a fost mișcarea intelectuală interbelică românească și chiar antebelică știe că această formulare înseamnă, practic, eliminarea întregii elite culturale a epocii.

 Această lege, putem spune fără exagerare, este „dedicată” lui Nicolae Iorga și Octavian Goga, dar îi include și pe Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Paulescu, și pe mulți alții.

Pentru cei care nu cunosc:

• Nicolae Iorga, în 1895, alături de A.C. Cuza, a înființat „Alianța Antisemită Universală”. În 1910, au format împreună Partidul Naționalist-Democrat, care susținea, printre altele, expulzarea evreilor intrați recent în țară.
• Octavian Goga a fost lider al Partidului Național Creștin, o formațiune cu un discurs naționalist și antisemit asumat.
• Nicolae Paulescu, medicul care a descoperit insulina, a fost implicat în conducerea LANC (Liga Apărării Național Creștine), organizatie care a aduptat in anii „20 un doscurs viscerar antisemit.
• Mihai Eminescu a înființat în 1882 societatea „Carpații”, care milita pentru unirea teritoriilor românești într-un stat numit Dacia Mare. Această societate era extrem de vehementă împotriva străinilor, în special a „grecoto-burgarimii” (practic fost fanarioti), o formulare care astăzi ar fi etichetată ca xenofobă.

 Conform noii legi, toate acestea pot fi interpretate drept „extremism” retroactiv. Urmarea? Zeci, poate sute de instituții, școli, străzi, muzee și plăci comemorative ar trebui să fie redenumite sau eliminate.

Cenzura ideologica: Cateva exemple

 Unde se poate ajunge daca se adopta noua lege ? Desfintarea Institutul de istorie Nicolae Iorga, a Festivalului anual „Sergiu Celbidache”, a Colocviul International „Emil Cioran“, schimbarea numelui Liceului „Lucian Blaga” din Bucuresti, a Biblioteci Octavian Goga din Cluj, a Liceul „Mircea Eliade” din București, a Colegiul Național „Mircea Eliade”din Sighișoara, a Colegiul Național „Mircea Eliade”din Reșița. etc

Un stat care se teme de cetățeni – o dictatura pe modelul broaștei care fierbe

 Se introduce o nouă categorie de infracțiuni: „acțiunile de promovare” a ideologiilor extremiste. Problema este că aceste „ideologii” (fasciste, legionare, rasiste) sunt definite vag și lăsate la aprecierea autorităților, ceea ce creează un climat de frică și nesiguranță juridică. Este incurajata autocenzura si chiar denunțul „vecinului fascist”.

 Prin formulări ca „rasism”, „xenofobie”, „ura” și „promovare de simboluri (extremiste)” fără criterii clare, legea oferă un instrument periculos pentru represaliile politice. Un articol de presă critic, un mesaj pe rețele sociale, o carte istorică sau o piesă de teatru pot fi catalogate oricând drept „propagandă extremistă.” Sa nu uitam câtă isterie a generat o simplă zvastică pe un funduleț de ponei iar la vremea respectiva nu exista o asemenea lege represiva.

 Dacă la asta adăugăm anunțatele prerogative ale poliției, care poate confisca bunuri, închide site-uri și reține persoane pe baza suspiciunilor de extremism, avem un tablou complet al unui stat autoritar care își reprimă propriii cetățeni.

 Justiția nu scapă nici ea. Legea nu impune criterii de obiectivitate sau expertiză istorică în stabilirea faptelor, ci încurajează judecăți de valoare și interpretări ideologice. Cu alte cuvinte, ceea ce ieri era o opinie, mâine poate deveni o infracțiune.

Această instabilitate legală transformă legea într-o armă de intimidare: nu contează ce ai spus, ci cine decide dacă ai greșit. E un sistem în care nu contează faptele, ci interpretările, ceea ce face imposibilă apărarea reală în instanță, vom ajunge din nou sa spunem glume de genul: Ce a facut cel arestat ? Nu stiu dar lasa ca stie el mai bine.

Cui folosește această lege?

Această întrebare e esențială. Proiectul PL-x 168/2025 nu e născută dintr-o nevoie reală a societății românești, ci dintr-o agenda ideologică străină, care vizează:

• Rescrierea istoriei naționale conform intereselor altora.
• Slăbirea coeziunii culturale românești prin demonizarea reperelor si a modelelor.
• Controlul discursului public și eliminarea vocilor incomode.
• Transformarea României într-un stat-victimă perpetuu, care trebuie să-și ceară scuze continuu pentru trecutul său.

 Pe plan intern, legea oferă un instrument ideal de represiune politică. Partidele aflate la putere pot elimina rivalii prin eticheta de „extremiști.” Instituțiile media incomode pot fi închise, personalitățile disidente – anchetate și linșate public. Dar roata se poarte intoarce oricând odata ce legea va fii adoptata. Liberari pot fi acuzati ca au ca mentor un mare „antisemit” Ion I. C. Brătianu (chit ca toti Bratienii au avut declaratii astazi considerate anti-semite), ca au omorat oameni la Rascoala de la 1907 sau la 16 febroarie 1933 cand au curmat violent grevele de la Grivita. PSD-isti ca au ca mentor pe Ion Iliescu acuzat de istorici ca s-ar face responsabil de peste 1000 de victime dupa 22 decembrie si ca sunt continuatori PCR.  Se deschide un capitol urât pe care nu credeam să il vedem.

Pe scurt: este o lege a obedienței și a reeducării naționale.

Related Images: