Mineriada din 13-15 : A.V.M.R a protestat împotriva justiției corupte și aservite politicului
În anul 2020 s-au împlinit 30 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, în tot acest timp plângerile penale ale rudele celor decedaţi, plângerile celor bătuţi, reţinuţi ilegal omorâţi nu au primit nici un răspuns.
În data de 8 mai 2019 judecătorului Constantin Epure, a decis să restituie procurorilor militari doar coperţile dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, anulând toate probele adunate în tot acest timp, motivând că inculpaţi nu li s-a respectat drepturile.. Preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor din România (AVMR), Viorel Ene – el însuşi victimă a represiunii din vara lui 1990, organizată de Ion Iliescu şi Petre Roman, a depus plângere penală împotriva acestui judecător.
Mineriada din 13-15 iunie
Bilanţul Mineriadele s-a soldat din 13-15 iunie 1990, cu uciderea prin împuşcare a patru persoane şi rănirea altor 18. Tot atunci, 1.388 de persoane au suferit vătămări ale integrităţii fizice sau psihice, iar 1.250 au fost private de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic. În zilele imediat următoare mineriadei au circulat informaţii şi fotografii cu apariţia a circa 100 de cruci în cimitirul Strălureiești pe care se putea citii „Neidentificat”,
Minerii s-au deplasat organizat şi au acţionat după un plan bine stabilit. Astfel un grup mare de mineri a ocupat Piața Universității. Ulterior aceştia au pătruns în incinta facultăţilor care îşi aveau sediile în zonă, unde i-au maltratat pe studenţi şi pe profesori. În acelaşi timp alte grupuri de minerii au devastat sediile unor partide şi ong-uri printre care şi PNȚCD și PNL.
Protest A.V.M.R împotriva justiției corupte si aservite
Joi 8 octombrie 2020 în jurul orei 13.00 în fata parchetului general, A.V.M.R a protestat împotriva justiţiei corupte şi aservite politicului. Protestul a avut loc după ce A.V.M.R a fost înştiinţată că plângerea lor a fost trimisă „Secţiei pentru investigarea infracţiunilor în justiţie”.
Domnul Viorel Ene a intrat în audienţă la doamna procurorul general al româniei Gabriela Scutea unde a cerut soluţionarea plângerii A.V.M.R. împotriva procurorilor care au permis în 1990 reţinerea ilegală a peste 1.000 de persoane, câţi şi a plângerii împotriva judecătorului Iepure care a returnat dosarul Mineriadei.
Citeva amintiri din zilele din jurul “mineriadei mari” (14-15 iunie 1990) – amanunte din care se puteau trage concluzii importante, dar care nu i-au interesat pe procurorii militari.
In seara de 13 iunie am fost in multe locuri din Bucuresti, impreuna cu Nica Leon si alti citiva membri din partidele noastre.
La un moment dat (era déjà noapte) ne-am deplasat in doua masini spre televiziune. Pe drum am auzit la radio anuntul lui Ion Iliescu despre “lovitura de stat de tip legionar” care are loc.
La TV am ajuns in acelasi timp cu doua autobuze cu numar de Prahova din care au coborit muncitori FSN-isti care pareau beti. Acestia s-au indreptat spre intrare, iar militarii care asigurau paza s-au dat la o parte lasindu-i sa patrunda. Dupa un timp nu prea lung, la geamuri au aparut flacarile.
Ne-am intors in centru si, pe jos, ne-am indreptat spre politia capitalei. Trecind pe str. Brezoianu, prin geamul de la parterul unui hotel am vazut ca TVR isi reluase emisia si transmitea meciul de fotbal Argentina-URSS de la CM din Italia. In plina “lovitura de stat”, TVR transmitea fotbal! De fapt, scopul intreruperii fusese atins: minerii se convinsesera de pericolul in care se afla “democratia” asa ca dupa ce s-au imbarcat in trenuri, programul putea fi reluat.
Pe 16 iunie am inceput propria mea ancheta. Am fost si la facultatea de drept, unde era rectoratul Universitatii dar si Liga Studentilor. Am aflat de la portar ca sositi aici, minerii au cerut sa fie condusi la camera 110 – acolo avea sediul Liga Studentilor! Minerii din adincurile Vaii Jiului stiau exact camera! Mai tirziu am aflat ca minerii care s-au deplasat aici erau insotiti de col. M.Ap.N. Dimitrie (Kuki) Borislavski, cumnatul lui Petre Roman.
Am fost si la sediul UMRL, am aflat ca si aici venisera minerii. Sediul era in fundul unei curti mari si foarte intortocheate, cind am venit aici prima data eu, ca bucurestean, am avut probleme sa il gasesc – minerii nu au avut.
Primesc o informatie: o coloana de mineri era condusa, dintr-o Dacia cu nr. 8-B-3749, de Dan Iosif. Rog pe cineva sa verifice numarul – masina era a ministerului apararii.
Acestea sint citeva din multele informatii strinse de mine si care au fost cuprinse in raportul de ancheta redactat in numele Societatii pentru Adevar si publicat de saptaminalul Cuvintul in nr. 9/26 feb. – 4 martie 1991.