Simona Popa, fiica poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr, a plecat la Domnul

În luna care tocmai s-a scurs Simona Popă, fiica poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr, a plecat la Domnul la întâlnirea cu tatăl ei.

Simona Popa Demetrescu-Gyr , fiica poetului temnițelor comuniste, Radu Gyr, a avut o existente greu încercat pe parcursul celor aproape 90 de ani de viață pământeană. Simona Demetrescu-Gyr a fost ca şi alţi copiii de deţinuţi politici, urmărită constant de securitate, exclusă din facultate de aceeași activistă comunistă care, într-o parodie de proces politic, ceruse condamnarea la moarte a poetului Radu Gyr. (e vorba de Alexandrina Sidorovici, soția tartorului bolșevic Silviu Brucan, născut Saul Brukner).

Simona Popa Demetrescu-Gyr avea să găsească sprijin la Patriarhia Română, unde se va angaja în corul Patriarhiei. Aici îl întâlnește pe Dinu (Constantin) Popă, cel care îi va deveni soț și cu care va împărți toate bucuriile și tristețile vieții sale până luna trecută, când a hotărât bunul Dumnezeu să o primească în împărăția Sa.

Ca mulţi anti copiii de deţinuţi politici destinul lui Simona Demetrescu-Gyr avea să fie frânt datorită originii „nesănătoase”, chiar şi acum la 30 de ani de la presupusa cădere a comunismului, urmaşi torţionarilor bolşevici din parlamentul româniei continua stigmatizarea acestor copiii. Astăzi în 2021 parlamentarii USR şi PNL cântăresc suferinţele acestor romani persecutaţi pentru „originea nesănătoasă” în funcţie de sentinţele date părinţilor lor de dictatura bolşevică.

Poezii dedicate de Radu Gyr fiicei sale Simona Popa

Radu Gyr, Cântec de leagăn 

„Dormi, copilul mamii, nani, nani…
A plecat şi ultimul lăstun.
Ruginiră plopii şi tufanii,
Şi din temniţa ce-i surpă anii
Nu s-a mai întors tăticul bun.

Dormi, copilul mamii, toamna plânge
Dezgolindu-şi umărul rănit,
Cade frunza, cade şi se frânge,
Orice frunză-i inimă de sânge
Şi tăticul nu a mai venit.

Nani, nani, mâini de crin plăpânde,
La fereastră păsări plâng şi ploi.
Lupii beznelor rânjesc la pânde,
Ţara-i toată temniţe flămânde
Şi tăticu-i dus de lângă noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
Maica stă cu sufletul răpus,
Cine să-ţi mai spuie basmul, cine
Să-ţi sărute pleoapele senine ?
Maica plânge şi tăticu-i dus.

L-au svârlit în temniţă duşmanii
Pentru sfânta-i lege din străbuni.
‘Or să-i ningă peste tâmple anii;
Să crești mare, puiul mamii, nani,
Neamul şi părinţii să-ţi răzbuni.”

Radu Gyr – „Luminița”

„Are tata o fetiță

Luminiță.

Pași de vis și mânușiță

de crăiță.

Când prind umbrele să cadă

în livadă,

păunițe de zăpadă

vin s’o vadă.

Sună merii’n cinstea ei

clopoței,

și albine-aduc cercei

de scântei.

Cântă crinii pe vioare

de ninsoare,

melcii spun istorioare

mici cu soare(…)”

Surse:

Vezi: Buciumul

foto: Radu, Flora și Simona „Luminița” Gyr

***

Razboiul Informational