Fortul 13 Jilava – Vizită, Pelerinaj și Comemorare „13 PENTRU ROMÂNIA”
Au fost 13… Au luptat pentru eliberarea României de comunism. Au fost executați la 31 octombrie 1953, la Fortul 13 Jilava.
Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” şi Asociaţia „Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei” organizează o vizită de documentare la Fortul 13 Jilava, Sâmbãtã 26.10.2019. Evenimentul va include vizitarea fortului, inclusiv a celulelor unde diverse personalităţi au fost întemniţate, uni deţinuţi erau aduşi aici înainte de a fi executaţi în Valea Piersicilor. După aceasta se merge la locul execuţiilor din Valea Piersicilor unde se va ţine o slujbă de pomenire pentru legionarii paraşutaţi de aviaţia americană în 1953.
ÎN MEMORIAM
Sâmbãtã 26.10.2019, ora 12,oo, la FORTUL 13 JILAVĂ (Penitenciarul Jilava, str. Şabărului nr. 1, com. Jilava, jud. Ilfov)
Luptătorii anticomunişti paraşutaţi de aviaţia SUA – Fortului 13 Jilava
Program:
ora 12: vizitarea Fortului 13 Jilava, cu participarea unor foști deținuți politici
- ora 14: ceremonia comemorării celor 13 LuptătoriPentru cei care vin cu autocarul: plecarea la ora 11 de la Piața Unirii (poalele Dealului Patriarhiei – Crucea lui Brâncoveanu). Preț autocar: 18 lei.
Pentru cei care vin cu mijloace proprii de transport: întâlnirea la ora 11,45 la poarta Penitenciarului Jilavă.
ATENȚIE: Accesul se face pe baza CĂRȚII DE IDENTITATE sau PAȘAPORTULUI.Detalii participare, transport, protocol – Tel. 0722749249,
13 pentru Romania – Fortul 13 Jilava
Povestea celor 13 legionari paraşutaţi în 1953 frizează fantasticul, mai ales raportat la zilele noastre, când individualismul și materialismul devorează societatea tot mai divizată. Cei plecați voluntar în misiunea supremă și ultimă a vieții lor au fost conștienți pe deplin de gradul de risc al acțiunii. Au renunțat de bună voie la viața tihnită din Occident, unde unii deja își întocmiseră cariere sau familii. Au lăsat în urmă totul și vieţile lor le-au pus pentru dezrobirea fraților rămași acasă, sub ocupație sovietică. Au luptat cu arma în mâna împotriva adevăratei ciume roşii, au fost prinşi, întemniţaţi şi executaţi pentru credinţa lor.
Și au pierdut totul pe lumea aceasta, inclusiv viața. Nu doar ei, ci și camarazii de aici care îi sprijiniseră. Pe lângă cei executați, alte 300 de persoane au primit condamnări grele la detenție.
Regimul de ocupație de la București s-a cutremurat de îndrăzneala lor care spărgea toate tiparele, veniseră să moară într-o ţară din care mulţi doreau să fugă. Din 3 țări comuniste unde SUA au parașutat insurgenți (Ucraina, România, Albania), românii au reușit să reziste cel mai mult (2 ani) fără a fi prinși, transmițând în Vest informații prețioase și dând bătaie de cap autorităților bolşevice prin acțiuni de rezistență.
Paradoxul este că astăzi, când România s-a eliberat și face parte din NATO și UE, subiectul paraşutiştilor este tabu în România. Dacă ar fi fost polonezi, cehi sau unguri, ar fi fost cinstiți ca eroi naționali. La noi, despre ei nu se vorbește nicăieri, manualele de Istorie nu îi pomenesc, nu există nici un monument în orașele țării și nici o stradă nu le poartă numele. Ca și cum nu ar fi existat… Mai mult o nouă „Rezistență” este concepută la repezeală „pe picior” cu un Sora, Tizmăneanu, Liiceanu, Boia, Pleşu şi aşa mai departe.
Confiscarea memoriei
Memori-cidul care se practică în România pe scară industrială, inclusiv printr-o legislație represivă, este însoțit de fabricarea pe bani a unor falși eroi. Comuniști de primă linie, care în aceeași perioadă participau la comunizarea României, sunt prezentați azi ca luptători pentru Libertate.
Lupta pentru Memorie este la fel de importantă precum lupta pentru teritoriu național sau resurse. Bătălia pentru confiscarea “memoriei” şi a “rezistenţei” se duce chiar zilele acestea, când o anumită parte a aşa zisei “societăţi civile” încearcă să îşi construiască un trecut. Încet aproape pe nesimţite nişte ong-uri progresiste încearcă să îşi construiască legături cu fenomenul Piaţa Universităţi, cu Evenimentele din `89, mai nou chiar cu luptătorii anti comunişti.
Figura noi “Rezistente” filosoful Mihai Șora ne povesteşte despre regretul tinereţii sale, când a părăsit occidentul în 1948, pentru o vizită în România, fără să realizeze că nu va mai putea părăsi ţara.
În totală opoziţie legionarii paraşutaţi de aviaţia americană, au ştiut nu doar că nu se vor mai întoarce ci că; foarte probabil merg la moarte. Oare care dintre aceştia ar trebui să fie un model pentru tineri care vor să lupte cu “ciuma roşie”?
Fii primul care comentează