Ce spun niște jurnaliști străini independenți despre situația din Ucraina. Ce poziție sa aiba România ?

Jurnalisti si Blogari care zic altceva

 11.957 de vizualizări

jurnaliști americani
juraliști americani

Niște jurnaliști americani, independenți aflați în diferite zone ale Ucrainei, inclusiv în regiunea separatistă Donbas ne prezintă o cu totul altă imagine a conflictului Ruso-Ucrainian.

 Putin a declanşat o operaţiune militară care probabil va duce la ocuparea unei mari părţi a Ucrainei. Posturile Tv se întrec în a ne prezenta Ucraina ca „fata virgină” care este agresată fără nici un motiv de băiatul cel rău Putin. Şi uite aşa presa progresistă a spălat Ucraina până a transformat-o în campioana democraţiei şi a drepturilor omului. Așa atacul lui Putin s-a transformat într-un atac îndreptat împotriva „democraţiei” însăşi, o ciudată democraţie, cu batalioane naziste, o țară formată din teritorii lăsate moştenire de doi dintre cei mai criminali ai umanităţii, Hitler şi Stalin și în care minoritățile sunt agresate, intimidate și asimilate forțat.

 Pentru cine ştie geo-politica cât un grăunte de nisip ar trebui să ştie că problema divizării Ucrainei a fost tot timpul pe tapet, deoarece când spunem Ucraina nu ne referim la o ţară ci practic la două. Două ţări cu două dialecte,(ruso-polonez, ruso-ucrainean) două confesiuni ( catolică și ortodoxă) şi două mentalităţii. Şocul mimat la nivel internaţional vizavi de invazia lui Putin nu reprezintă decât o piesă proastă de teatru, încă din anii 90 se ştia că Ucraina se va scinda la un moment dat şi că Rusia îşi va revendica partea de est.

Cine manipulează pe cine?

 Într-o discuţie recentă (televizată) istoricul Adrian Cioroianu încercând să „scuze” xenofobia „Ţării de la Margine” a spus un uriaş adevăr, vorba aceea „gura păcătosului adevăr greşeşte”. Astfel distinsul istoric amintea o întâlnire internaţională din 2012, când delegaţia ucraineana a fost întrebată de ce nu acorda drepturi românilor, aceştia ar fi răspuns că nu au nimic cu românii, dar nu pot acorda drepturi minorităţii ruse.

 Upss!! Aici avem un război fratricid care începe undeva la sfârşitul guvernării ţariste, adică mult mai mult decât se spune la TV. Iar anumite persoane şi-ar dori implicarea României în acest război fără să ne informeze în ce anume ne băgăm. Ungurii acționează calculat și cu gândul la viitor, noi suntem incitați să acționam instinctiv, emotiv cu poze false de acum 5 sau 10 ani si filmulețe din jocuri video.

 Mai mulți jurnaliști independenți, printre care americanii Russel Bentley, Patrick Lancaster, englezul Graham Phillips, ne prezintă o realitate foarte diferită de cea prezentată de Main Stream Media. Aceștia afirma ca deși peste 400 jurnaliști a fost acreditați in ultimi anii în Donbas și Lugansk la fața locului doar câțiva au ajuns pe tren, marea majoritate au transmis din Kiev si isi preluau informațiile de la presa Ucraineana.

Ukrainian Agony. The concealed war. Full English version by Mark Bartalmai
Agonia Ucrainei, Războiul ascuns

Câțiva jurnaliști și blogari independenți pe care nu ii vede nimeni

 Unul dintre ei, Russel Bentley susţine că luptele din Donbas ar fi început cu câteva zile înainte de atacul Rusiei, responsabili ar fi fost spune el batalionul de „nazişti” respectiv Batalionul Azov cât şi mercenarii străini. Acesta susţine că respectivii au încercat recucerirea Donetsk şi că ar fi avut „liste negre” cu susţinători pro-rusi care trebuiau omorâţi şi că şi el se afla pe o asemenea lista. (contul lui de rezerva)

 Astfel pe data de 18 februarie 2022, jurnalistul/ blogarul Russel Bentley relata faptul ca în orașul Donetsk, aflat la 10 km de graniță, au avut loc atentate teroriste cu mașini capcane.

 Pe 19 și 20 februarie, acesta raportează ca la graniță aveau loc lupte grele și exista riscul ca armata ucrainiană să spargă frontul și să intre în orașul Donetsk, situație foarte periculoasă, tocmai pentru că în afară de soldații ucraineni, în zonă ar fi fost și teroriști internaționali, cunoscuți pentru cruzimea și atrocitățile comise. Russel Bentley a făcut în aceasta perioada mai multe transmisii live dintr-un sat aflat la distanță foarte mică de zona în care se duceau luptele.

PETROVSKY FIRE FIGHT 20 FEB 17:30

 Pe 24 februarie 2022, Rusia a decis să intervină în Ucraina, a atacat aeroporturile și infrastructuri militare. Scopul Rusiei pare a fi fost să încercuiască armata și orașele ucrainiene și să le facă să capituleze evitând pierderi prea mari de vieți omenești, care ar fi întors populația împotriva sa. Președintele Zelensky pare că își dorește un război de rezistenta și lupte de gherilă, motiv pentru care a dat arme civililor din Kiev și a decis eliberarea condamnaților din închisori.

What Russia Wants From Its Invasion of Ukraine—and Why Zelensky Is Evil (unul dintre jurnaliști americani in Kiev)

 Este interesant punctul de vedere al acestui jurnalist american, aflat în Kiev zilele acestea, despre situația din Ucraina și despre strategia armatei ruse, acesta prezintă un istoric inedit al conflictului.

 Un alt jurnalist american, Patrick Lancaster face și el filme despre ceea ce se întâmpină în zona Donbas și puteți urmări filmele lui mai jos. Patrick Lancaster vizibil speriat transmite din zona de război şi vorbeşte cu un localnic care, surprinzător, este bucuros de anexarea provinciei sale de către Putin.

 În timp ce presa internaţională ne prezintă o grădiniţă distrusă de forţele lui Putin, Russell Bonner Bentley unul dintre acești jurnaliști/blogari prezenți pe teren ne prezintă o altă grădiniţă distrusă de artileria Ucrainena.

  Un American socialist ( care pare a fii Russel Bentley) acum 6 ani când avea o poziţie subiectivă în care îi considera pe luptătorii ucraineni, automat nazişti, lupta de partea forţelor separatiste din Dombast, acesta afirma, pentru VICE că a venit în Ucraina pentru a se lupta cu nazişti.

 Aceşti occidentali de la faţa locului deşi fiecare subiectivi în felul lor (unii mai mult , alți mai puțin)  prezintă o altă imagine decât cea oferită de presă mainstreem. Acest lucru ne arată că sunt multe chestii pe care nu le cunoaştem şi ar fi o greşeală să ne aruncăm în acest război cu capul înainte.

Care ar trebui sa fie poziția României în această situație?

 România trebuie să acţioneze PRAGMATIC şi în interesul poporului român. Cei care ne spun că trebuie să susţinem Ucraina, ori sunt total ignoranţi, ori isi urmăresc anumite interese. La ora actuală Rusia este una dintre cele trei mare puteri ale lumii alături de China şi Statele Unite, iar recent au apărut informaţii că Rusia s-ar fi aliat atât cu China cât şi cu Iranul.

 Este posibil să existe şi anumite înţelegeri pe care le-a făcut deja cu alte ţări. Vedem că şi China se pregateste sa atace Taiwanul, chestie ignorată de televiziuni, lucru ce arata că ar putea exista o înţelegere între ruşi şi chinezi- pe principiul, noi luăm Ucraina, voi luaţi Taiwanul. Este posibil să existe anumite înţelegeri şi cu alte ţări inclusiv țări din Uniunea Europeană. Acesta nu este cel mai bun moment să ne aruncăm şi să facem declaraţii belicoase pe care nici Statele Unite nu prea se grăbesc să le facă.

 Orice amestec în războiul din Ucraina ar putea duce la al treilea război mondial şi la o iminentă distrugerea a civilizaţiei actuale, în acest moment este clar că Occidentul nu va interveni într-un mod direct, prin urmare declarațiile noastre nu pot fi percepute decât ca lătratul unui pudel.

Putin este doar o marioneta a globaliștilor ?

 Occidentul pare ca ii convine de minune acest război, care se potrivește ca o mănușa cu planul Marea Resetare. În primul rând vor avea motiv să pună sancţiuni economice, care vor duce la creşterea preţului la gaze şi petrol, ceea ce va duce la inflaţie galopantă, chestiune urmărită de artizanii „Marii Resetări„. Iar mai apoi îşi vor relansa propaganda dihotomică care spune că avem de ales intre două chestii „dacă nu ne place aici să mergem la Putin”. Mai apoi vom avea o alta criza a refugiirilor, până la 10 milioane ar putea părași Ucraina.

 Să ne amintim că la Davos, Klaus Schwab ne-a spus că: „până în 2030 nu veţi mai avea nimic şi veţi fi fericiţi.” Ne vom mulţumi dar cu „Nimic”, nimic dar chipurile nu „sub Putin”.

 Să nu uităm că nu demult, Klaus Schiwab se lăuda că Putin e om trecut pe la Davos, iar că de când a început nebunia covidiana, Putin a făcut jocul globaliştilor, promovând şi el vaccinarea, măştile, lockdownurile şi certificatele. Deci, nu ştim dacă el chiar este inamicul lor, sunt indicii că Putin şi Occidentul au jucat pana la un punct, o piesă dinainte stabilită. Poate că din când în când mai joacă şi în afară scenariului, cum s-a întâmplat cu refuzul lui de a ataca pe 16 februarie, cum ne spuneau toate televiziunile că se va întâmpla.

România și războiul din Ucraina

 Aşa că România trebuie să îşi proclame neutralitatea faţă de acest conflict dinafară NATO şi să condiţioneze orice implicare, de retrocedarea teritoriilor româneşti, cel puţin a celor din Bucovina de Nord, Sudul Basarbiei şi reunirea cu Rep Moldova (dacă nu şi Maramureşul istoric si Pocuția). Dacă Ucraina nu vrea sa facă astfel de concesiuni atunci sa ceara ajutor in alta parte.

 Refugiaţi va trebui să primim deoarece conform legilor internaţionale aceştia au dreptul să ceară azil în prima țară în care intră, dar să fim şi aici atenţi să nu ne trezim cu o „triere” de genul cei cu studii superioare în Germania şi prostimea săracă să rămână aici.

Istoricul conflictului pe înţelesul tuturor

  În 1991 Ucrainei se desprinde de URSS şi preia o serie de teritorii care nu i-au aparţinut istoric niciodată, rezultă un stat gigant cu o populaţie etnică variată, români, polonezi, tătari, ruşi și divizată lingvistic și religios pe linia Vest /Est. Au urmat doua serii de proteste tip „RezistrespectivRevoluţia Portocalie” şi „Maidanul” care au adus ţară unde este acum.

Revoluţia Portocalie

 În 22 nov. 2004 – 23 ian. 2005 în Ucraina are loc „Revoluţia Portocalie” pe care mulţi au catalogat-o ca fiind o copie a Fenomenului Piaţa Universităţii din România, protestele portocalii au avut inclusiv un repertoriu de melodii inspirate de melodiile lui Crisian Paturca şi Valeriu Stelian.

 Revoluţia Portocalie a fost îndreptată împotriva candidatului la preşedenţie Viktor Ianukovici (pro-Rus) şi a fost organizată de susținătorii candidatului la președinție Viktor Iușcenko (Pro-NATO). Protestul a început după publicarea rezultatelor disputate al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2004 care l-ar fi dat câştigător pe pro-rusul Viktor Ianukovici şi a dus la reorganizarea alegerilor, câştigător în final fiind Viktor Iușcenko (cel pro-NATO).

Maidanul

 Maidanul 21 nov. 2013 – 22 feb. 2014 a început în timpul mandatului legitim al preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici 2010 -2014 ca urmare a nesemnării de către acesta a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Protestele care de fapt au fost o „Coup d`etat”. duc la înlăturarea preşedintelui ales care fuge din ţară, despre mişcare a Rezist din România s-a afirmat că ar fi o copie la indigou a Maidanul din Ucraina.

 O primă măsură a fost abrogarea legii ce reglementa domeniul lingvistic, lege care a conferit limbii ruse statut de limbă regională în 13 (din 27) regiuni administrative ale Ucrainei, respectiv acolo unde membrii comunităților etnice reprezentau mai mult de 10% din populație. Deși măsura ar fi fost îndreptată contra limbii ruse, aceasta a afectat și câteva localități majoritar românești și ungurești.

Conflictul

 În acest moment începe conflictul Ruso-Ucrainean, Rusia motivându-şi acţiunile pe discriminarea minorităţii sale din estul Ucrainei. În realitate povestea este mult mai complicată, aderarea Ucrainei la NATO şi UE înseamnă aducerea acestor organisme la granițele Rusiei, o situație similară Crizei Rachetelor din Cuba (1962), cât şi ca rușii să piardă Sevastopolul unde au cea mai importantă baza de la Marea Neagă. Conform regulilor NATO o ţară aflată în conflict nu poate adera, astfel ruşii au ocupat regiuni din Ucraina majoritar ruseşti spre a îşi proteja populaţia dar şi indirect să se asigure că NATO nu îşi va aduce rachetele la graniţa lor.

 Preşedintele demisionar declara că este nevoit să fugă din ţara pentru a nu fi omorât şi că puterea a fost preluată de fascişti, o temă care tot apare în cercurile pro-ruse. La acest link puteți citi despre batalionul nazist Azov:

Post „Couo d`etat

 După „Coup d`etat” numit Maidan din 2014, Ucraina a fost transformată într-o sursă de materii prime, (lemn, cereale, minerale) într-o sursă de carne vie; femei şi chiar minori pentru bordelurile din Occident şi videocheat, țara devine o groapă de gunoi, unde se aduc tone de materiale toxice şi greu de reciclat.

 Putin profită de situaţia politică, etnica şi economică pe care nu el a creat-o şi anexează zona estică, locuită în majoritate de „ruşi”. Zona ocupata este atacată şi harțuită de unităţii paramilitare neo-nazistie (Azov) şi mercenari străini ( Isis, BlackWater) şi alţii, localnici majoritari ruşi par a îl susţine pe Putin.

 Faptul că NATO şi-a adus baze militare tot mai aproape de Rusia şi faptul că Ucraina intenţiona să aibă baze militare NATO pe teritoriul său, a fost considerat de Rusia ca o ameninţare directă la adresa securităţii sale, motiv pentru care au decis rezolvarea acestei situaţii in sulul lor caracteristic.

NATO si Rusia

 În viziunea rusească bazele militare NATO de la graniţa sa, reprezintă o amenințare gravă la adresa securității și integrității teritoriale a Rusiei. De altfel nici americanii nu au fost prea încântaţi când sovietici şi-au adus rachetele în Cuba și nici acum nu ar fi încântați dacă cineva și-ar pune bazele în Mexic sau Canada spre a amenința SUA şi probabil nici Britanici nu ar fi prea fericiți dacă Chinezii sau Iranul şi-ar aduce rachetele în Irlanda.

 Toate indiciile arată că s-a dorit escaladarea conflictului. Din păcate soluţiile diplomatice nu au funcţionat, deoarece NATO nu a acceptat să renunţe la aderarea Ucrainei la NATO, nici Ucraineni să acorde drepturile minorităţi ruse înapoi. Putin fiind un dictator oligarh nu avea cum să cedeze (logic).

Putina istorie interzisa

 Ca fapt istoric – pe vremea lui Ştefan cel Mare, influentă Moldovei se întindea până la râul Nipru, aproape de Crimeea, el fiind la un moment-dat obligat sa renunțe la ținutul dintre Bug și Nipru otomanilor. Teritoriul era locuit în majoritate de români, aceştia fiind şi cei mai vechi dintre cei ce locuiau aceste pământuri. Gheorghe Duca Vodă (n. 1620– d. 1685) era recunoscut inclusiv de Otomanii că Mare Hatman al Ucrainei, iar stăpânirea Moldovei în timpul domniei sale se intentarea până la Bug.

 Din păcate în urma unui război ruso-turco-austriac (1735 -1739), s-a semnat un tratat la Constantinopol pe 12 septembrie 1740, în urma căruia Turcia a dat Rusiei teritoriul dintre Bug și Nipru, teritoriu locuit de români, iar granița Moldovei era limitată la Bug. Actul a fost descoperit in arhiva de la Moscova de Mircea Snegur. (Vezi: AICI)

 În urma altui război ruso-turc, Rusia a acaparat și teritoriul dintre Nistru şi Bug, pierderea este confirmată în tratatul de la Iaşi (29 dec 1792 / 9 ian 1792) , iar la 1812 Rusia va muta granița pe Prut. După anul 1800, Rusia a trecut la rusificarea accelerată a românilor ce locuiau la Est de Prut.

 În 1856 am recuperat parțial teritoriul dintre Prut și Nistru, respectiv Buceacul însă Rusia ne-a răpit acest teritoriu la 1878. Am recuperat Basarabia şi Bucovina după primul război mondial, și ne-au fost luate de Stalin în vara tragicului an 1940. Le-am recuperat pentru scurt timp sub Antonescu, după care au fost luate de Stalin și împărțite între Ucraina și aşa-zisa Republică Moldova.

Un studiu puțin cunoscut…

 După 1941 sociologul roman Anton Golopențiaunul unul din fondatorii școlii românești de geopolitică, merge cu trupele româneşti şi face studii etnologice publicând două volume intitulate “Romanii de la est de Bug”. Acesta a întâlnit comunităţi izolate de Români care încă îşi mai păstrau limba şi tradițiile până la râul Nipru.

Concluzie

 Toate incitările la război trebuie să înceteze, inventarea unei false prietenii cu Ucraina este absurdă, toate relatările acestor jurnaliști independenți ne arată că situația este mult mai complicată, prudența noastră nu este doar necesara ci obligatorie. Nu este războiul nostru!

***

Razboiul informational

 

Citeste si …

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*