79 de ani de la tragedia celor mai ample deportări staliniste de după anexarea nordului Bucovinei

 Luna iunie este cea mai nefasta din istoria românilor, in luna iunie tratatul de la Trionon decidea ca România primește doar parții din Crisana, Banat si Maramureș, in luna Iunie Canstantinescu a semnat tratatul de la Neptun, in luna iunie Stalin decide începerea deportările din Nordul Bucovinei.

 Se împlinesc 79 de ani de la tragedia celor mai ample deportări staliniste de după anexarea nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către sovietici.

De Duminică Mare, de Rusalii, Sfântul Duh a pogorât peste toţi sfinţii neamului – şi peste cei din ceruri, care ne ocrotesc, şi peste cei de pe pământ, care s-au jertfit pentru continuitatea neamului, pentru libertate, credinţă, limbă şi Ţară.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc marea deportare a românilor în neagră străinătate – în Siberia, în stepele pustii ale Kazahstanului, în lagărele muncii şi morţii de pe ţărmul lacului Onega etc. Mulţi dintre românii osândiţi la moarte şi-au lăsat osemintele să zacă pe pământuri străine, pustii, în gropi comune, fără cruci şi lumânări la căpătâi.

 Românii care au dus crucea suferinţei pe drumul Golgotei neamului românesc şi-au păstrat graiul, credinţa, obiceiurile, portul ş tradiţiile strămoşeşti. Datoria noastră, a urmaşilor, este să veghem ca lumina să fie mereu aprinsă în candela memoriei la altarul sfinților neamului. Datoria noastră, a fiecăruia, este să ne păstrăm identitatea, să ne cunoaştem eroii, căci, graţie jertfei lor trăim pe acest pământ sfânt, ne vorbim limba, ne păstrăm dreapta credinţă.

Vezi articol: „Zorile Bucovinei”

Bucovina: Lung ii drumu-n Siberia

Foaie verde şi una,
Lung îi drumu-n Siberia,
Lung îi drumul şi bătut,
De români tot îi făcut.

Când vedeam trenul că vine
Tremura inima-n mine,
Când vedeam vagoanele
Ştiam că iau oamenii

Vagoane pentru boi,
Pregătite pentru noi.
Ca pe vite ne-ncalcau
Şi uşile zăvorau

Şi mânau trenul departe,
În neagră străinătate.
Iar copiii ce mureau
Pe geamuri îi aruncau

Părinţii cu-amar plângeau
Şi din grea blestemau:
„Mai Staline, să n-ai parte,
Din copiii tăi, la moarte,

Nici de sora, nici de frate.
Că ne duci tare departe,
În neagră străinătate

Tara Fagilor, Almanah Cultural 1992 pag 113 Inf. Maria Târîță nonogenal din satul Poeni Hliboca

Vezi si: ProTV Primele valuri de deportării

***

Războiul informațional