Cazul lui Octavian Goga – o lume plină de „fact-checkeri” care nu verifică nimic!

 Trăim într-o lume în care ni se reaminteşte constant că suntem înconjurați de Fake News, propagandă și manipulare. Ni se repetă că avem nevoie de „Fact-Checkers” care să ne protejeze de informații false, oameni care au abilitatea să ne spună ce este adevărat şi ce este fals.

 În același timp, ni se spune că educația și cultura sunt scutul împotriva dezinformării. Chiar în această perioadă, la mai multe televiziuni rulează un clip care ne învață ne putem apăra de Fake News dacă apreciem cultura și suntem oameni cultivați. La suprafaţă totul pare frumos,însă în interior totul este putred.

 Realitatea arată altfel. Există situații în care exact cei care pretind că luptă împotriva Fake News-ului, oameni, chipurile “culţi” şi “vaccinaţi” împotriva manipulărilor Kremlinului, ajung să îl producă și să îl distribuie fără verificare.

Exemplul perfect: Octavian Goga și „zvastica de pe piept”

Un caz clar este cel al lui Octavian Goga.

 Mai multe publicații repetă aceeași afirmație de mai mulţi ani: Octavian Goga ar fi fost înmormântat cu zvastica pe piept sau chiar cu steagul nazist pe sicriu.

De la G4Media la Adevărul, de la Revista 22 la Radio Europa Liberă Moldova si in final la Vice, informația este rostogolită aproape identic de mai mulţi ani de zile.

Problema?

 Nu sunt oferite detalii. Nu există descrieri clare. Nu există surse de epocă, citate concret. Nu există dovezi vizuale. Din ce material era aceasta zvastică? Unde era ea plasată: în sicriu, pe sicriu, lângă sicriu ? Vorbim, totuşi despre un fost prim-ministru al României, într-un moment politic crucial şi extrem de sensibil.

 Modul cum este prezentată informaţia denotă în prima instanţă lipsa de profesionalism jurnalistic, dar la o analiză mai atentă observăm nişte maeştri ai manipulării în acţiune. Odată demontată informaţia, autorii articolelor mincinoase se pot lega de orice detaliu: o insignă cu PNC, o concardă, o coroană de flori cu panglici care aveau imprimate zvastica etc. Simpla menţionare a frazei “zvastica de pe piept”este extrem de generică şi într-o perioadă când acest simbol era foarte prezent poate însemna multe chestii.

Fotografiile de epocă: unde este zvastica?

Prima probă serioasă o reprezintă fotografiile de la înmormântare.

 Imaginile cu trupul lui Octavian Goga arată clar zona pieptului. Goga a fost, ca o ironie a sorţii îngropat într-un sicriu transparent. În locul pretinsei „zvastici”, se observă mai degrabă un obiect cu formă cruciformă, compatibil cu o cruce ortodoxă veghe din lemn.

 Fotografia cu sicriul transparent, realizată în timpul procesiunii, nu indică prezența unei svastici evidente sau al unui steag nazist introdus în sicriu sau aşezat deasupra.

– Cu alte cuvinte: imaginile nu confirmă afirmația.

Presa din 1938: descriere clară, fără svastică

Dacă fotografiile ridică semne de întrebare, presa vremii, in special ziarul Universul, este mult mai precisă.

Articolele din 1938 descriu detaliat ceremonia funerară.

Conform acestor relatări:

• corpul era acoperit până la piept cu tricolor;
• la căpătâi se afla o icoană;
• pe piept era așezată o cruce de lemn.

 Nicio mențiune despre vreo svastică. Niciun detaliu ambiguu. Nicio interpretare. Presa vremii vorbește despre cruce, icoană și tricolor, nu despre svastică. Ziarul Universul ne prezinta o serie de articole din presa internațională, în special Germană și Italiană dar si Franta de exemplu, nici acestea nu par sa consemneze prezența zvasticii pe pieptul, sau pe sicriul marelui om de cultura.

Cum a aparut, totuși, povestea?

 Afirmația pare să provină din surse moderne, reluate ulterior fără verificare, este citat un istoric Ilarion Țiu care a afirmat ceva puţin diferit într-un articol din Jurnalul Naţional din 15 ianuarie 2007. Articolul este citat pe Wikipedia în limba engleză, unde apare formularea ambiguă: „În accordance with his will… a Năzi swastika was placed on the body.” În Romana citatul este la fel de neclar “La dorinţa sa, pe corpul neînsufleţit a fost aşezată o zvastică nazistă “.

 De aici începe mecanismul clasic: (1) o afirmație apare; (2) este preluată de un site; (3 )apoi de altul; (4) apoi devine „adevăr”. (5) Dovezile nu mai sunt necesare, vorbim de un fapt ultra validat şi „cunoscut” de toată lumea.

Și totuși, ce ar fi putut sta la originea acestei povești?

 Avem trei evenimente suspecte că ar fi putut genera această poveste. Primul provine dintr-un raport al SSI-ului, unde ni se spune că Goga ar fi purtat la rever o insignă mică, de mărimea unui nasture, cu sigla partidului său, respectiv o svastică roșie pe un cadran galben. O altă posibilă origine a acestei povești este faptul că naționaliștii cuziști au venit la înmormântarea lui Goga cu o coroană din crengi de brad în formă de svastică. A treia posibilă sursă ar putea fi că Partidul Național-Socialist German a trimis o coroană care avea două panglici cu simbolul Germaniei de la acea dată, respectiv svastica.

 Nici una din aceste evenimente nu acoperă afirmaţia bombastică “Goga s-a înmormântat cu zvastica pe piept”. În tradiţia ortodoxă la priveghi pe pieptul defunctului se pune o icoană sau o cruce iar rudele îndurerate obişnuiesc să dea “ultima sărutare” nu pe frunte sau pe mână, ci pe acest obiect religios. Prin afirmaţia “o zvastică pe piept” suntem forţaţi să ne imaginăm că Octavian Goga în loc să aibă o cruce ar fi avut o ditamai zvastica pe piept.

Concluzia: vorbim probabil de insigna partidului PNC, respectiv o zvastică roşie pe un fundal galben pe care Goga ar fi avut-o asupra sa.

Confuzia simbolurilor și contextul istoric

 Este important de menționat că svastica exista în spațiul european și românesc înainte de nazism, de foarte multe mii de ani, fiind reprezentată inclusiv în culturile neolitice, vechi de 7000 de ani, Cucuteni şi Hamangia. Zvastica apare de exemplu într-o biserică din Blăneşti construită în vremea lui Ștefan cel Mare, sau pe coroana Reginei Maria folosită la încoronarea de la Alba Iulia. Svastica apare și pe costumele tradiționale românești, realizate cu mult înainte ca Hitler să se nască.

Svastica este un simbol indo-european, pe care Hitler l-a copiat, nu l-a inventat el.

Svatica este un simbol folosit si în religiile orientale, având ca și semnificație prezența nematerială a lui Buddha.

În perioada interbelică, ea era folosită de mai multe organizații naționaliste ca simbol al victoriei sau al abundenței.

 Svastica folosită de Goga, nu era o copie a nazismului, căci cofondatorul Partidului Național Creștin, A.C. Cuza, folosea acest simbol încă de la începutul anilor 1920. Goga și Cuza nu considerau svastica un simbol nazist, ci unul dintre cele mai vechi simboluri românești, A.C. Cuza amintind în mai multe ocazii că cea mai veche svastică din Europa a fost descoperită la Bod/Brenndorf, lângă Brașov.

 În acea perioadă circula și o mică povestioară care îl avea în centru pe Vasile Lovinescu, acesta citând reacția unei bătrâne dintr-un sat românesc referitoare la svastică. Femeia, acuzată că folosește simbolul nazist, ar fi răspuns: „Nu! E a noastră, o avem de pe vremea uriașilor” (după alte variante: “o avem de la uriaşi”).

 Trebuie precizat că există costume tradiționale românești, realizate la sârșitul anilor 1800, începutul anilor 1900, care erau brodate si cu svastici printre alte simboluri românești vechi tradiționale.

Simbolul svasticii in lume …

 Ar mai trebui precizat aici că primele ruble comuniste aveau pe ele simbolul svasticii, că în Canada existau două echipe de hochei, masculină și feminină, denumite „Svastica”, și că mai multe artefacte masonice din acea perioadă — Goga fiind un fost mason — aveau în centru simbolul svasticii. Forțele Aeriene Finlandeze au folosit şi ele o svastică albastră pe fundal alb că insignă națională din 1918 până în 1945

 În perioada interbelică existau numeroase organizații naționaliste care foloseau svastica, aceasta fiind considerată un simbol al victoriei și al abundenței. Astfel avem și o altă mare manipulare în momentul în care ni se spune că pe frontispiciul ziarului condus de Octavian Goga și profesorul A.C. Cuza exista o svastică… iar jurnaliștii români adaugă de la ei termenul „nazistă”.

 Această poveste capătă apoi o viață proprie și ajungem ca pe site-ul Muzeului Literaturii Române, un anume Paul Cernat să ne spună, cu subiect și predicat, că Octavian Goga ar fi fost înmormântat cu steagul nazist pe sicriu. De aici diverşi postaci îi bat obrazul marelui poet că s-a dat mare creştin dar îl loc să părăsească această lume cu o cruce pe piept el a ales zvastica, sau că s-a dat mare român dar îl loc să aibă tricolorul pe sicriu, el a preferat steagul Germaniei naziste.

Verificarea faptelor

 Verificarea faptelor ne arată însă că Octavian Goga a fost înmormântat cu o cruce ortodoxă pe piept și cu steagul României pe sicriu. Totodată, o analiză meticuloasă ne arată cum site-urile considerate progresiste preiau informații false unele de la altele,fără să le verifice. Și, în ultimul rând, analiza acestei informații ne mai dezvăluie ceva: atunci când este vorba despre validarea unei opinii deja existente — „Goga fascistul” — faptele contează mai puțin.

 Nu am nicio îndoială că cel puțin unul dintre jurnaliștii care au scris că Octavian Goga a fost îngropat cu svastică pe piept, sau cu steagul nazist pe sicriu și-a dat seama că această informație este foarte puțin probabilă. Dar atâta timp cât povestea aceasta validează o opinie deja existentă, respectivul a considerat că este mai bine să lase o minciună într-un articol — o minciună care întărea o opinie deja prezentă — decât un adevăr care ar zdruncina aceste opinii.

De la ipoteză la „certitudine” mediatică

Problemă reală nu este existența unei ipoteze.

Problema este transformarea ei într-o certitudine repetată obsesiv.

În momentul în care o informație nu este verificată, dar este folosită pentru a confirma o opinie deja existentă — în acest caz imaginea lui „Goga fascistul” — faptele devin secundare.

Dacă informaţia sursa era că Octavian Goga a fost îngropat cu insigna partidului PNC la rever, de ce jurnalişti nu au prezentat povestea astfel ? Simplu, impactul ar fi fost total diferit.

Concluzie: între propagandă și realitate

Avem două tipuri de surse:

• surse moderne, care repetă o afirmație fără detalii;
• surse de epocă și fotografii, care nu confirmă acea afirmație.

Rezultatul este clar:

nu există dovadă solidă că Octavian Goga a fost înmormântat cu svastică vizibilă pe piept.

În schimb, există suficiente indicii că această poveste este o exagerare, sau o interpretare eronată, transformată în „adevăr” prin repetare.

Octavian Goga a retras cetăţenia a 225 222 de evrei …

 Ni se spune că Goga “Nazistul” a “nenorocit 225 222 persoane” respectiv că Octavian Goga ar fi retras cetatenia unor români doar în baza originii lor evreieşti. Dar care este realitate ? Din nou nu sunt invocate surse concrete, doar autori care citează alţi autori într-un labirint întortocheat al citărilor, institutul Yad Vashem de exemplu, citează o carte a unui autor numit Jean Ancel în loc de o sursă oficială.

Ce s-a intamplat in 1938?

 La data de 22 ianuarie 1938, a fost adoptat Decretul-Lege nr. 169, cunoscut sub numele de „Legea pentru revizuirea cetățeniei”. Actul a fost emis de guvernul Octavian Goga și sancționat de regele Carol al II-lea. Guvernul Goga a durat doar 44 de zile. La 27 februarie 1938 s-a votat noua Constituţie a lui Carol al II-lea şi prin urmare Decretul-Lege nr. 169 dat în temeiul Constituţiei de la 1923, a devenit practic caduc.

 S-a instituit dictatura regală, s-au întocmit listele cu cetățenii consideraţi frauduloși, dar în iunie 1940 România a fost ruptă în bucăţi, a pierdut Basarabia, mai apoi Transilvania, ulterior întreaga operaţiune fiind oprită. Se publică listele cetăţenilor consideraţi frauduloşi, respectiv 225 222 persoane, dar operaţiunea nu este finalizată. „Tratatul de Istorie a Românilor, al Academiei Române, Volumul VIII – Romania Intregita – (1918 – 1940)” la pagina 308 concluzionează că decretul nu s-a aplicat. În general se considera că decretul a generat discriminări de tip: concedieri, ură, stigmatizare socială. Ştim sigur că nu s-a ajuns la amenzi, inchisoare, deportări, sau la trimiterea celor învinuiţi în țările considerate de origine.

Despre ce era vorba dară ?

 După cum îi spunea şi numele, legea urmărea să revizuiască obţinerile frauduloase de cetăţenie Română. România semnase la 9 decembrie 1919 cu Puterile aliate și asociate „Tratatul asupra minorităților”. Prevederile acestui tratat se vor regăsi ulterior în Constituția din 29 martie 1923 și „Legea Cetăţeniei” din 25 februarie 1924.

 România se angajează prin Legea nr 28 din 1923, la Articolul 56, să acorde cetățenie română nediscriminatoriu, tuturor locuitorilor care aveau domiciliul stabil în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, la data de 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 și în Basarabia la 9 aprilie 1918. Ulterior apar numeroase suspiciuni de fraudare a procesului de acordare a cetăţeniei, respectiv cetăţenii cumpărate, ţinând cont de mentalităţile perioadei, suspecţii principali fiind evreii. Aşa s-a ajuns la această lege, nici vorbă de o lege care ar fi smuls cetăţenia unor români, doar pentru că aveau o anumită etnie.

Ce spunea legea ?

Articolul 5 prevedea: „În termen de 30 de zile de la publicarea acestei legi în „Monitorul oficial”, primarii comunelor vor întocmi un tablou [tabel] al evreilor înscrişi în registrele de naţionalitate ale comunei. Înscrierea făcută în temeiul unei hotărâri a comisiei de apel, sau al unei hotărâri judecătoreşti va fi menţionată în tablou”. […]

Articolul 6: „În termen de 20 de zile de la afişare, toţi cei trecuţi în tablou, sau moştenitorii lor, care prin faptul înscrierii autorului beneficiază de cetăţenia română, vor depune actele doveditoare a întrunirii condiţiunilor prevăzute de articolul 56, punctele 1, 2, 5, şi 6 şi articolul 60 din legea nr. 28/1924 (legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române).

Domiciliul părinților, péntru persoanele prevăzute de art. 56 Nr. 6 din legea Nr. 28/1924, se constată pentru : Bucovina, Transilvania, Banat, Crisana, Satinar si Maramurea, prin indigenatul (apartenenta) comunal, iar pentru Basarabia, prin domiciliul administrativ”

Articolul 7 prevedea că se putea acorda, la cerere, o prelungire de 20 de zile pentru depunerea actelor, ceea ce însemna în total 40 de zile. Acelaşi articol preciza că nedepunerea actelor în termenul precizat „era socotită ca o recunoaştere a neîndeplinirii condiţiunilor legale pentru dobândirea de plin drept a naţionalităţii române.” Articolul 12 preciza că în cazul nedepunerii actelor, sau a constatării că cel înscris nu întrunea condiţiile cerute de lege, judecătoria ordona ştergerea din registre, socotindu-se că înscrierea s-a făcut prin fraudă.

 Practic legea ii considera pe evrei ca “suspecți” dar le acorda 20 de zile, plus 20 de zile la cerere spre a dovedi că ei, sau dupa caz unul din parinți, erau rezidenți în teritoriile unite cu România la 1918. Lucrurile deja sună puțin diferit, nu ?

Să enumerăm minciunile:

 Ni se spune că Octavian Goga, așa ca să se afle în treabă, a retras el cetațenia la 225 222 evreii, ca așa au vrut mușchii lui. În fapt, Guvernul Goga este adus de Carol II spre a îmbuna Germnania prin adoptarea unor legi agreate de aceasta, cum adopta guvernul astăzi anumite legi să facă pe placul FNI. UE, baronilor internționali, corporațiilor străine, etc, etc. Legea răspundea unor îngrijorări ale societății de atunci, așa antisemită cum era la data respectivă. Dupa ce Guvernul Goga a adoptat mai multe legi sensibile, a fost înlăturat acesta era de Carol al II-lea. Goga fara sa isi dea seama a fost folosit sa netezeasca drumul instaurari dictaturi de tip fascist al lui Carol II.

 Goga nu a retras nici o singură cetătenie, ci a dat o lege, sanctionaă de regele Carol al II-lea, care a pus în mișcare un proces de reverificare a modului prin care evreii din Transilvania, Bucovina și in special Basarabia obținuseră inițial cetățenia Română. Legea s-a poticnit pe drum și e greu de calculat ce efecte a avut, dar nu este de datoria celui acuzat să isi demonstreze nevinovatia , ci acuzatorul trebuie să vină cu probe clare și irefutabile, precum lista cu Monitoarele Oficiale în care s-au publicat decizile instanțelor de retragere a cetațeniilor.

Manipularile in Cazul Octavian Goga.

Cazul lui Octavian Goga ne prezintă o serie de afirmații exagerate, bazate pe fapte reale, dar interpretate intenționat în mod greșit:

• Una este să spunem că Octavian Goga a folosit svastica ca simbol electoral, independent de naziști, și alta e să spui că Goga folosea svastica nazistă.
• Una este să spui că probabil Octavian Goga ar fi fost ingropat cu insigna oficială a partidului său, care era o svastica roșie pe fundal galben, și alta este să spui că “Goga s-a îngropat cu svastica nazistă pe piept”.
• Una este sa spui că guvernul Goga a promovat legii asa, aiurea, antisemite si alta e sa spui ca Goga a fost adus de regele Carol al II-lea pentru 44 zile, spre a implementa legislația antisemită, cerută de Germania Nazistă.
• Una este sa spui ca Guvernul Goga a dat Legea Cetățeniei care urma să revizuiască modul de acordare a cetățeniei a 225 222 evrei, lege care nu s-a mai aplicat și cu totul alta este să spui că Goga a retras cetățenia la 225 222 de persoane “doar pentru ca erau evrei”.

***

Dogaru Victor

Related Images: